Pomana este darul dat zeilor, de către vii, pentru pomenirea sufletelor celor morți. Termenul „pomană” provine din arhaicul „po-manea” sau în slavonă „pomenu”. România este o țară unde religia majoritară este creștinismul, iar în Biblie sunt prevăzute modalități prin care sufletele celor trecuți la cele sfinte să fie pomenite.
Pomana se practică încă din cele mai vechi timpuri, iar Biserica Ortodoxă susține că aceasta își are izvorul în vechile agape, care implică ideea de sacrificiu. Trebuie specificat că jertfa de pe Cruce a lui Iisus Hristos reprezintă iubirea supremă.
Potrivit Bisericii, după fiecare hram, înmormântare sau parastas să se dea de pomană celor săraci mâncare. Aceasta reprezintă un act de milostenie pentru cei vii, dar și o pomenire a sufletelor celor morți.
Pomana pentru mort se face de către rudele decedatului pentru a cere îndurare din partea lui Dumnezeu. Pomana este alcătuită din lucrurile ce se dăruiesc celor săraci (mâncare, veșminte, obiecte) și se ține o slujbă de sfințire, care se numește „panihida„. Acest ritual are loc imediat după înmormântare, iar apoi se repetă la 3, 9 și 40 de zile, la o jumătate de an, la un an și la 7 ani după moarte. Totodată, Biserica poate stabili și alte momente de pomenire a morților.
De exemplu, în Sâmbăta Morților, sufletele celor trecuți la cele sfinte primesc pomană. Biserica recomandă ca pachetul să conțină urmatoarele obiecte și alimente:
În rândul românilor, mai este obiceiul de a da de pomană celor nevoiași și se zice „mi-am făcut pomană și am dat acelei persoane”, iar Dumnezeu vede bunătatea. De altfel, Sfântul Apostol Pavel a spus să facem milostenie din iubire, ceea ce este mult mai demn decât cuvântul „pomană”.
Potrivit scrierilor biblice, o pomană nu trebuie să fie exagerată, ci să respecte canoanele bisericești. În esență, pomana reprezintă o rugăciune către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celui decedat și primirea sufletului acestuia în Împărăția Tatălui.
Foto: doxologia.ro
