Bob Rădulescu, amicul lui Mircea Bravo, este implicat într-un scandal enorm după ce a fost acuzat de rasism. Motivul? Personajul Haurenţiu (un rom) pe care-l interpretează în clipurile sale ar fi portretizat ca fiind un țigan fără educație, care fură de câte ori are ocazia și care nu are nicio problemă să „se țigănească” dacă situația o cere.
Pentru a răspunde la întrebare trebuie să definim ce înseamnă „rasist” în acest caz. În general, rasismul presupune:
Ei bine, personajul „Haurenţiu” al lui Bob Rădulescu reproduce în mod repetitiv stereotipuri negative despre ţigani. „Haurențiu” are până și numele peiorativ, făcând referire la faptul că romii obișnuiau să fure fier vechi.
Există videoclipuri în care personajul „Haurențiu” nu are nicio problemă să-și însușească bani care nu sunt ai lui sau să-i împrumute și să uite să-i returneze. Sunt filmări în care „Haurențiu” atrage atenția asupra faptului că romii au, de obicei, o mulțime de copii și chiar sunt capabili să „mănânce lebede”. Acesta dă bani cu camătă de câte ori are ocazia.
Întrebat într-un interviu de unde i-a venit ideea, el spune că personajul s-a inspirat din vecinii săi din cartierul Iris: „Peste drum de noi… era familie de gabori mare”.
Bob spune pentru clujenii.ro că a avut mereu o relație de respect cu familia vecină și că aceștia l-au inspirat în multe feluri. „În rest, erau respectuoși, ne salutam, ei știau că suntem copiii lui domnul și doamna care aveau acolo o prăvălie în cartier. Urlau unii la alții, n-aveau treabă cu noi. Ei făceau gălăgie, că erau gălăgioși, trăiau intens între ei. De unde crezi că m-am inspirat la Haurențiu? De vorbit, de voce, de ținută, ei îs inspirațiile mele”.
Utilizarea termenului „gabori” care poate fi perceput ca etichetă peiorativă pentru anumiți romi/ţigani. Mai mult, afirmațiile precum „gălăgioşi” sau „se propteau un claxon” pot întări stereotipuri negative (dezordine, lipsă de respect pentru vecini).
Rasismul este o atitudine, un comportament sau un discurs care pornește de la ideea că o rasă, etnie sau grup este superior sau inferior altuia, duce la discriminare, marginalizare sau stigmatizare și are ca efect (intenționat sau nu) rănirea demnității celor vizați.
De cealaltă parte gluma este o formă de comunicare comică, adesea bazată pe exagerare, contrast, absurd, ironie, joc de cuvinte, sau evidențierea unor trăsături umane universale. Scopul unei glume este amuzamentul nu rănirea celor vizați.
