Tăiatul porcului de Crăciun este un obicei cu o vechime de sute de ani în spațiul carpato-danubiano-pontic. Nu pare să existe în întreaga lume obicei mai românesc decât sacrificarea porcului de Crăciun. Pe Internet circulă imagini cu un porc de aproape o jumătate de tonă.
De obicei, de Ignat, pe 20 decembrie, are loc sacrificarea porcilor, o dovadă clară a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină. Sfântul Ignat e zis și Crăciunul țiganilor, ei fiind cei care la origini tăiau porcii. Conform legendelor, erau tăiați porcii negri, iar sângele și fierea erau puse deoparte pentru vindecarea bolilor.
Pe Internet circulă imagini cu un porc de aproape o jumătate de tonă care a fost sacrificat în această perioadă. Nu este clar dacă animalul a fost sacrificat în România (cel mai probabil nu), dar din imagini se poate vedea porcul este mai mare decât un urs. Pe cântar, a avut 460 de kilograme.
Acest lucru i-a amuzat pe internauți care au comentat cu ironie văzând imaginile cu pricina. „Carne curată, maxim 100kg, restul grăsime pentru săpun”, a scris un bărbat. Altul a adăugat: „Ăsta ne ajunge la toți”.
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an la altul sau de la un anotimp la altul.
Vechii daci credeau că sacrificarea porcului ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă. Nici romanii nu făceau excepție. Aceștia tăiau porcul la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, oferind carnea de porc ca ofrandă Zeului Saturn.
