De ce tăiem porcul de Crăciun? Nu pare să existe în întreaga lume obicei mai românesc decât sacrificarea porcului de Crăciun. Și totuși, de ce procedează românii astfel?
Din moși strămoși românii nu renunță la tradiția de a tăia porcul de Crăciun. De obicei, de Ignat, pe 20 decembrie, are loc sacrificarea porcilor, o dovadă clară a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină.
În religia creştin-ortodoxă este prăznuit, în ziua de 20 decembrie, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Semantica numelui Sărbătorii de Ignat (ignis = foc) si practicile care au loc în această zi: sacrificiul și trecerea acestuia prin foc sugerează legătura Ignatului cu tăierea porcului.
Contrar așteptărilor, sărbătoarea nu are conotații sacre. În vremurile mai apropiate de noi, obiceiul tăierii porcului de Crăciun cu păstrarea tuturor datinilor își are izvorul în îndestularea cu carne și preparate tradiționale la mesele de sărbători.
Totodată, ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an la altul sau de la un anotimp la altul.
Și dacii tăiau porcii
Vechii daci credeau că sacrificarea porcului ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă. Nici romanii nu făceau excepție. Aceștia tăiau porcul la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, oferind carnea de porc ca ofrandă Zeului Saturn.
Tradiții privind sacrificarea porcului
Foto: pexels.com
