Țigan sau rom înseamnă același lucru. Din păcate, de cele mai multe ori, termenul de ţigan este folosit în mod peiorativ. Așadar, în ultimii ani, țiganii din România sunt denumiți romi.
Cum s-a ajuns la această denumire de ”romi”?
Substantivul rom este vechi de peste 200 de ani și este un cuvânt al limbii rromani, folosit pentru desemnarea apartenenţei etnice. În 1837, în plin proces de dezrobire a țiganilor, Mihail Kogălniceanu folosea termenul de rom. După un proces ce a durat zeci de ani, pe 20 februarie 1856 a fost eliberată din sclavie ultima categorie de robi ce aparţineau proprietarilor particulari.
Termenul a intrat în mod oficial în limba română în anul 1933 când G.A. Lăzurică a înfiinţat „Uniunea Generală a Romilor din România”. În perioada comunistă, termenul nu a fost prea folosit în România.
În anul 1993, Consiliul Europei recomanda folosirea termenului „rom” în locul substantivului „țigan”.
În anul 1995, un memorandum al ministrului de Externe Teodor Meleşcanu recomanda revenirea la termenul „ţigan”, pentru a nu se face o confuzie între „rom” şi „român”. Fără folos, însă.
Prima atestare documentară a termenului de „țigan” a apărut în anul 1385 în schimbul de sclavi între Principatele Române. La acea vreme, substantivul desemna statutul de sclavi pe care îl aveau romii și alte etnii înrobite.
Totodată, cuvântul „țigan” a devenit sinonim cu „rob”. Codul penal din Muntenia al anului 1818 preciza că „Toți țiganii sunt născuți robi” și că „Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”. Exista un număr mic de robi care nu erau romi.
Mai târziu, „țigan” a devenit sinonim cu „persoană cu un comportament problematic”. Conform statisticilor, în jurul anilor 1850, o treime din țiganii Europei locuiau numai în Moldova și în Țara Românească.
Se presupune că numele de „țigani” (zingari, tsigans, zigeuner, cigani, cikani in alte limbi) provine din grecescul athinganein, (tradus: „a nu se atinge”) și este numele unei secte din Bizanț care practica izolaționismul, scrie wikipedia.org.
Foto: maxpixel.net
