Romii se numără printre națiile care își păstrează pe cât posibil tradițiile și obiceiurile. Totuși, și pentru ei, lumea se schimbă astfel că le este din ce în ce mai greu să se adapteze într-o societate în care tehnologia se găsește la tot pasul. Ani buni, țiganii evitau, pe cât posibil să se adapteze și să poarte ochelari de vedere. Care era motivul pentru care ochelarii de vedere nu erau și încă nu sunt în anumite zone acceptați.
În anul 1284, italianul Salvino D’Armate inventa una dintre primele perechi de ochelari de vedere din istorie. Lentilele erau făcute din sticlă sau dintr-o piatră ca de cristal, cu un mâner pentru a le ține în dreptul ochilor.
De atunci au trecut sute de ani și milioane de oameni din întreaga lume au încercat, pe cât posibil să-și corecteze deficiențele de vedere cu ajutorul ochelarilor. Nu și romii care evită de la mare la mic acest accesoriu.
„Purtatul ochelarilor de vedere este sau era, dacă vreți, un semn de slăbiciune la noi, la romi. Astfel, cu cât un țigan își arată slăbiciunea, cu atât este mai expus în fața dușmanilor. Totuși, în ultimii ani, și la noi în șatră lucrurile s-au schimbat și am început să înțelegem că ochelarii nu sunt nicidecum semn de slăbiciune și trebuie să ne ajutăm de instrumente moderne, dacă situația o cere”, a explicat pentru shtiu.ro un bulibașa (conducător al unei cete de țigani).
Acesta a adăugat amuzat: „În mod ilar, mulți romi tot nu se lasă înduplecați și au început să poarte lentile de contact, în încercarea lor de a păstra tradiția”.
Scopul principal al ochelarilor de vedere (sau al lentilelor de contact) este să corecteze vederea. Acesta accesoriu este utilizat de către persoane care au dificultăți în a vedea la distanță și/sau la apropiere sau de către cei care văd neclar.
Cu toate că nu se cunoaște originea sumbră a expresiei, se pare că aceasta are o vechime de sute de ani și există de dinainte ca romii să fie eliberați din sclavie. Aceasta ar fi luat naștere în perioada în care proprietarii romilor aveau drept de viață și de moarte asupra lor.
„Boierii sunt stăpânii lor cei mai absoluţi. După plac, îi vând şi-i ucid ca pe nişte vite. Copiii lor se nasc robi fără deosebire de sex”, nota Contele d’Antraigues, cel care a vizitat Țările Românie în secolul al XVII-lea.
Mulți încercau să fugă și după ce erau prinși, erau biciuiți. Dar, aceasta era una dintre cele mai facile pedepse pentru tentativa de eliberare. Se spune că o pedeapsă extremă pentru cei care încercau să fugă din sclavie și să scape de chinurile la care îi supuneau boierii, era să fie legați de picioare și lasati într-un râu. Acestora li se promitea că dacă vor traversa vor deveni liberi. Doar că atunci când aproape că ajungeau pe partea cealaltă, erau trași înapoi cu sfoara cu care erau legați. De cele mai multe ori, „Distracția” se termina cu moartea pedepsitului, care se îneca de epuizare, chiar la mal. La toată această scenă oribilă era obligată să asiste toată șatra pentru a înțelege ce poate păți orice membru care încearcă să fugă, scrie ro.wikipedia.org.
Poveștile despre pedepsirea țiganilor sunt confirmate și în lucrarea de doctorat a istoricului Mihail Kogălniceanu publicată în anul 1837.
„Acest soi de tortură crudă constă în lovirea tălpilor cu nuiele, picioarele fiind legate de un drug pe care doi oameni îl ţin ridicat, astfel încât cel bătut să nu se poată sprijini de pământ decât cu capul şi umerii”, nota Kogălniceanu.
Foto: news.un.org
