De ce spunem ignat la tăierea porcului?

Crăciunul se apropie cu pași repezi, iar acest lucru nu poate să însemne decât un singur lucru pentru români: mâncare tradițională. Tăierea porcului este un obicei comun în România, datina fiind respectată an de an încă din vremea strămoșească. Totuși, ce este ignatul și de ce numim astfel la tăierea porcului?

De ce se taie porcul de ignat?

Ziua de 20 decembrie înseamnă o organizare la nivel național printre oamenii care au porci în gospodărie. Cu toate că această sărbătoare este blamată la nivel internațional pentru că animalele sunt chinuite când sunt sacrificate, ziua este respectată întru totul de către sătenii din România.

Cunoscută la nivel popular ca Ignatul porcilor, ziua este închinată Sfântului Ignație al Antiohiei și înseamnă combinarea practicilor păgâne cu cele creștine.

Sfântul Ignație Teoforul, episcop de Antiohia și martir al Bisericii este o personalitate importată în cultura creștină. El ar fi fost pruncul luat în brațe de către Mântuitorul Iisus Hristos și dat ca exemplu de smerenie. Pentru că nu s-a lepădat de religia creștină, a fost trimis la moarte în arenă, ucis de către lei în jurul anului 110, când la domnie era Împăratul Traian. O parte din moaște se află în Catedrala de la Galați, Schitul Darvari din București și la Mănăstirea Tismana.

Sfântul Ignat e zis și Crăciunul țiganilor, ei fiind cei care la origini tăiau porcii. Conform legendelor, erau tăiați porcii negri, iar sângele și fierea erau puse deoparte pentru vindecarea bolilor.

Ce tradiții au fost uitate?

Deși modernismul neagă complet tradițiile vechi, acestea sunt păstrate încă de persoanele din mediul rural. Ziua de ignat este o sărbătoare importantă pentru români, însă cele mai multe obiceiuri din această zi nu au trecut testul timpului.

• Sângele animalului era amestecat cu mei și lăsat la uscat. Obiceiul spune că era bun pentru speriat copii când aveau guturai (rinită);
• După tăierea porcului, se obișnuia să fie adus în casă mai întâi capul animalului, cu gâtul înainte, ca să meargă bine gospodăria în anul următor;
• Anumite regiuni ale țării obișnuiau să deseneze o cruce pe fruntea celor mici, pentru ca aceștia să crească sănătoși;
• Părul de porc era păstrat pentru când copii erau deochiați. Cu ele se afumau și grajdurile animalelor, pentru a le proteja de atacul sălbăticiuni;
• Diferite organe ale porcului erau utilizate ca remedii pentru tratarea anumitor boli ale omului sau animalelor.

Ce obiceiuri se păstrează în prezent:

• Sacrificarea nu trebuie să fie începută înainte de răsărit și nu poate depăși apusul;
• Doar bărbații se ocupă de tăierea porcului. Rolul femeii începe când se pune porcul pe masă, pentru a fi tranșat;
• Nu trebuie să fie prezente persoane miloase;
• Dacă sângele curs la momentul tăierii este mult, înseamnă că anul va fi bogat.

Foto: shtiu.ro