Uneori copacii pot fi respectuoși față de circumferința copacilor de lângă ei sau poate înceta să crească atunci când se apropie prea mult.
„Coroana timidă” este fenomenul prin care vârfurile copacilor evită să se atingă în bolta pădurii, creând linii de separare și lăsându-și spațiu unul altuia pentru coroane. Acest lucru produce figuri și modele cu cerul în fundal atunci când copacii sunt observați de la sol.
Acest fenomen botanic care ne oferă imagini frumoase și impresionante ale anumitor păduri a fost observat pentru prima dată în urmă cu aproape 100 de ani. În anul 1955, botanistul Maxwell R. Jacobs, a descris fenomenul după ce a studiat diferite populații de eucalipt.
Unii experți nu sunt siguri de ce se întâmplă acest lucru, însă au câteva explicații. Una dintre ele ar fi competiția pentru resurse, mai exact pentru lumină. Arborii au un sistem extrem de sofisticat pentru măsurarea luminii. Ei pot spune dacă lumina vine de la soare sau dacă este reflectată de frunze.
Fotoreceptorii fitocromi (senzori de lumină capabili să detecteze zona luminii roșii îndepărtate) deținute de copaci și plante le permit să perceapă proximitatea altor indivizi. Un alt tip de fotoreceptor detectează lumina albastră, care produce în plante și copaci evitarea umbrelor produse de alți indivizi.
În ansamblu, semnalele captate de acești fotoreceptori ar provoca răspunsul arborelui la îndepărtarea de cel adiacent, ceea ce i-ar permite să obțină o cantitate mai mare de lumină, care este esențială pentru fotosinteză.
Un alt motiv ar fi că se protejează pe ei, dar și pe vecini de insectele dăunătoare și de larvele acestora, astfel prevenind bolile să se răspândească ușor de la un copac la altul. De asemenea, alți specialiști consideră că arborii evită deteriorarea ramurilor și a frunzelor atunci când sunt lovite între ele în caz de furtună sau rafale de vânt..
Cea mai susținută ipoteză indică în prezent faptul că sus, coroana are o origine alelopatică. În botanică, alelopatia este orice efect pe care o plantă îl transmite alteia prin producerea diferiților compuși chimici, fie provocând un efect pozitiv sau negativ asupra celeilalte plante.
Acești compuși sunt așa-numiții alelochimici. Cu alte cuvinte, plantele și copacii comunică între ei prin semnale chimice. Această relație apare mai frecvent între copaci și plante din aceeași specie, deși apare și între diferite specii.
„Coroana timidă” apare la multe specii de copaci, cum ar fi mangrovele negre, camforii, eucaliptul, molidul de Sitka și zada japoneză. Distanța între coroane poate avea loc între diferite specii, aceeași specie sau chiar în interiorul aceluiași copac.
Acest fenomen este mult mai probabil de văzut într-o pădure tropicală, care are tendința de a avea o boltă mai plată. De exemplu, fotografia de mai sus este dintr-un parc din Buenos Aires, iar cea de mai jos este dintr-o unitate de cercetare din Malaezia, ambele sunt climat tropical.
Deocamdată, timiditatea coroanei este o relație de colaborare între specii pentru supraviețuire, mai degrabă decât o competiție.
Foto: Wikimedia Commons
