Răspunsul la această întrebare nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere, deoarece istoria colonizationale britanice în America de Nord este împărțită între o primă tentativă eșuată și prima așezare permanentă cu succes. Astfel, meritul revine deopotrivă unui vizionar curajos și unei companii comerciale susținute de Coroană.
Dacă vorbim despre prima încercare absolută de a înființa o colonie engleză, numele de referință este Sir Walter Raleigh. Un explorator faimos, poet și favorit al Reginei Elisabeta I, Raleigh a primit în 1584 o cartă regală care îi acorda dreptul de a explora și coloniza teritorii din Lumea Nouă care nu erau deja revendicate de alte puteri creștine.
În 1585, sub patronajul său, a fost înființată prima colonie pe insula Roanoke (în largul coastelor Carolinei de Nord de astăzi). Din păcate, această primă tentativă a fost marcată de lipsa alimentelor și de conflicte cu populațiile indigene, determinându-i pe coloniști să se întoarcă în Anglia.
O a doua încercare pe aceeași insulă, în 1587, s-a transformat într-unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei: când navele de aprovizionare s-au întors trei ani mai târziu, toți coloniștii dispăruseră fără urmă, lăsând în urmă doar cuvântul „Croatoan” sculptat într-un stâlp.
Deoarece eforturile individuale ale lui Raleigh au dus la pierderi financiare uriașe, modelul de colonizare s-a schimbat. Prima colonie britanică permanentă și de succes din America nu a fost fondată de un singur om, ci de o societate pe acțiuni: The Virginia Company of London (Compania Virginia din Londra).
În 1606, Regele Iacob I (James I) a acordat o cartă acestei companii, formată din investitori bogați care sperau să descopere aur și noi rute comerciale.
La data de 13 mai 1607, cele trei nave ale companiei (Susan Constant, Godspeed și Discovery) au ancorat în Virginia. Cei 104 coloniști au pus bazele așezării Jamestown, numită așa în onoarea regelui lor.
Deși nu a fost o persoană singură cea care a întemeiat colonia, câteva figuri cheie au asigurat supraviețuirea acesteia:
Căpitanul John Smith: Un lider militar autoritar care a impus regula „cine nu muncește, nu mănâncă”, salvând colonia de la foamete în primii ani crunți.
John Rolfe: Colonistul care a introdus cultivarea unei varietăți dulci de tutun în 1612. Aceasta a devenit „aurul negru” al Virginiei, asigurând viabilitatea economică a coloniei pe termen lung (Rolfe este faimos și pentru căsătoria sa cu Pocahontas, fiica șefului tribal local).
Așadar, dacă spiritul de pionierat al lui Sir Walter Raleigh a deschis drumul, structura financiară a Companiei Virginia și dârzenia coloniștilor de la Jamestown au fost cele care au ancorat definitiv prezența britanică în America, punând piatra de temelie pentru ceea ce aveau să devină mai târziu cele Treisprezece Colonii și, în final, Statele Unite ale Americii.
