Au dispărut vremurile în care pădurile acopereau o bună parte din teritoriul țărilor. Goana după lemne a făcut ca hectare întregi acoperite cu copaci seculari să dispară pentru totdeauna. Totuși, există țări unde zona forestieră acoperă mai puțin de 1% din teritoriu. Care sunt acestea?
Ce este, de fapt, zona forestieră? Aceasta se referă la terenuri care se află acoperit de arbori crescuți natural sau plantați de om cu înălțimea de cel puțin cinci metri. Zona forestieră nu face referire la copacii din grădini sau din parcurile urbane.
Conform unui raport al Băncii Mondiale întocmit în anul 2013, unele țări au suprafețe împădurite care ocupă peste 80% din întreaga lor suprafață, în timp ce altele, precum Oman, au o suprafață forestieră nesemnificativă mai mică de 1%.
Statele cu un procent mai mic de 1% de zonă forestieră sunt: Qatar, San Marino, Groenlanda, Oman, Egypt, Libia, Mauritania, Djibouti, Kuweit, Arabia Saudită, Islanda, Bahrain, Algeria și Niger.
La polul opus, statele care dețin milioane de kilometri de pădure sunt Rusia, Brazilia, Canada, Statele Unite ale Americii și China. Rusia conduce cu o suprafață de 8,148,895 de kilometri pătrați de pădure. Surinam este statul care este o pădure aproape în totalitate. Aproximativ 98,3% din suprafața țării este zonă forestieră.
Cifrele arată că, în trecut, aproximativ 79% din suprafața țării era un teritoriu acoperit cu vegetație lemnoasă. Gradul de împădurire al României a scăzut foarte mult și a ajuns astăzi la numai 29%, în timp ce media europeană este de 42%. Lemnul este folosit pentru susținerea și dezvoltarea indivizilor fiind folosit ca materie primă energetică, material pentru construcții, unelte, arme, hârtie, mobilier.
Conform unei inventarieri la nivel european din anul 2005, în România mai existau circa 218.000 ha de păduri virgine (pădure care s-a format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea factorilor naturali), reprezentând 2/3 din totalul pădurilor virgine din Europa.
Foto: Pexels.com
