Povestea dictatorului Nicolae Ceauşescu a început ca una care i-ar fi putut inspira pe mulţi dintre noi. Nicolae Ceaușescu s-a născut pe 26 ianuarie 1918, în Scornicești. Acesta a fost al 3-lea dintre cei 10 copii ai lui Alexandrina și Andruță Ceaușescu.
Unul dintre cei 10 copii a murit la vârsta de câteva luni. Totuși, un registru arată că Ceaușescu s-a născut cu 3 zile mai devreme, mai exact pe data de 23 ianuarie 1918, dar data oficială a nașterii a fost înregistrată trei zile mai târziu.
Copilăria lui Nicolae Ceaușescu a fost marcată de sărăcie, dar și de violență din cauza unui tată autoritar, abuziv și bețiv. Fostul lider comunist a fugit de acasă la București la vârsta de doar 11 ani. El a început să lucreze ca ucenic cizmar pentru un bărbat pe nume Alexandru Săndulescu. Săndulescu a fost un comunist fanatic și nu a trecut mult timp până când Ceaușescu a fost puternic implicat în cauza comunistă.
Pentru că era ilegal să faci parte din Partidul Comunist în anii ’30, Ceaușescu a mers la închisoare. Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial și România a fost de partea Germaniei naziste, Ceaușescu și-a petrecut cea mai mare parte a războiului închis în diferite lagăre.
Într-unul dintre aceste lagăre l-a întâlnit pe omul care avea să devină primul lider comunist al României postbelice, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cei doi bărbați s-au înțeles bine, iar după ce comuniștii au preluat controlul asupra țării în 1947, Ceaușescu a urcat rapid în rândurile partidului până când a ajuns la comanda secundă în noul guvern.
Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965. Trei zile mai târziu, Nicolae Ceaușescu a fost ales secretar general al Partidului Comunist. Determinarea și energia lui l-au determinat în cele din urmă să devină liderul unei națiuni. El a rămas în această poziție timp de douăzeci și patru de ani.
Interesul lui Ceauşescu a crescut doar prin domnie. Obsesia lui pentru putere l-a făcut să uite că un conducător al poporului trebuie să rămână un lider al poporului. s-a pierdut în interesele sale personale, deoarece a devenit din ce în ce mai preocupat de imaginea sa de lider, mai degrabă decât de rolul său de lider.
Această obsesie a fost cea care a dus la decizii care au provocat un genocid în masă. El nu arătase nicio preocupare pentru repercusiunile acțiunilor sale, ceea ce i-a făcut pe mulți să creadă că Ceaușescu a simțit că s-a ridicat deasupra națiunii.
