La ce se spune, în Ardeal, „futelniță”?

Limba română este plină de curiozități. Pe lângă miile de cuvinte banale, pe care toată lumea le înțelege, sunt și destul de multe regionalisme (termen ce denumește un fapt de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale a(le) unei limbi (dialect, grai), adică limitat la o anumită regiune).  Cine ar fi crezut că, în Ardeal, la pat se spune „futelniță”?

Dar da, ardelenii, oameni plini de imaginație spun „futelniță” la pat. Nici nu e greu de ghicit de ce și care este legătura dintre pat și procreere. Căci, vrând nevrând, patul este locul unde magia se întâmplă. Și aceasta nu este singura legătură dintre pat și sex. O cercetare publicată în anul 2018 arată că oamenii care obișnuiesc să își facă patul dimineața au parte de o viață sexuală mai intensă.

Totuși, ardelenii au mai multe cuvinte de-a dreptul ieșite din comun. De exemplu, unui om care este „murdar” îi spun „piscos”, iar unuia extrem de murdar îi zic „moscos”. Cada se numește „vană”, ia „badogul” este o bere la doză. „Struțul” nu este pasărea aceea mare, ci sunt flori care se pun în piept la nuntaşi.

Articole recomandate

De ce ardelenii îi spun ceasului „chelerete”? De unde vine explicația?

Cuvinte care au dispărut din limba română! Ce înseamna „boreasă”, „duhan” sau „făgădău”?

Printre regionalismele din Ardeal se mai numără „batoză” (mașină agricolă), „acareturi” (constructii auxiliare ce tin de o gospodarie), „bitang” (bastard), „copaci” (potcovar), „tocană” (mămăligă), „picioici” (cartofi), „oiagă” (sticlă), „blid” (farfurie), „movosin” (violet).

De câte feluri sunt regionalismele?

Regionalismele sunt de mai multe feluri: lexicale (curechi, în graiul moldovenesc – „varză”), frazeologice (a umbla lela, în Moldova, „a umbla fără rost”), fonetice (frace în graiul bănățean a cuvântului „frate”) și gramaticale (eu lucru, în Crișana – „lucrez”).

Curiozități despre limba română:

• Cele mai folosite cuvinte din limba noastră sunt prepozițiile precum „pe”, „de” sau „la”, conjuncțiile coordonatoare precum „și”, „sau”, ori verbele auxiliare „a avea” și „a fi”;
• Limba română este singura limbă europeană în care se poate face o propoziție completă, formată din cinci cuvinte ce conțin doar vocale: de exemplu „Oaia aia e a ei”;
• Cea mai mare diferenţă de litere între forma de plural şi singular o are substantivul ”om”. La plural este ”oameni” și diferența este de patru litere.

Foto: Pexels.com