În limba română, genul este o categorie gramaticală, în care substantivele se împart în trei categorii: substantive la genul masculin, substantive la genul feminin și substantive la genul neutru (corespunde lucrurilor neînsuflețite).
Identificarea genului se face prin articol sau prin forma adjectivului care însoţeşte substantivul. În cele mai multe dintre cazuri, genul unui substantive se poate afla prin numărarea respectivului substantiv, după cum urmează:
– genul masculin (un – doi): un băiat (singular) – doi băieți (plural);
– genul feminin (o – două): o fată (singular) – două fete (plural);
– genul neutru (un – două): un scaun (singular) – două scaune (plural).
Doar în categoria substantivelor masculine intră literele alfabetului, cifrele și numele lunilor anului.
Sunt întotdeauna la genul feminin numele continentelor, numele zilelor săptămânii, numele anotimpurilor, numele limbilor și unele nume de fructe (excepție fac strugure, pepene, ananas, care sunt masculine, şi măr, care este neutru)
Majoritatea substantivelor inanimate (neînsuflețite) sunt neutre: șifonier, ajutor, piept, lac, măr, dans, poster, pahar, etc. Acestea pot fi însă și de genul masculin – cartof, perete, pom, pantof, dinte, idol, castravete, munte, etc., dar și de genul feminin – cafea, ţară, pijama, artă, capcană, schemă, brăţară, etc.. În categoria substantivelor de genul neutru se încadrează și numele sporturilor – fotbal, tenis, baschet, automobilism, box, etc.
Deși nu există reguli clare, criteriul terminației este determinant pentru a stabili genul unui substantiv sau altul. Trebuie spus că nici un substantiv care are ca terminație o consoană nu este feminin, ci masculin sau neutru.
Reciproca nu este însă valabilă. Un substantiv care se termină într-o vocală poate fi de genul masculin. Exemple: tată, frate, unchi, popă, munte, pui, etc. De asemenea, acesta poate fi și de genul neutru. Exemple: nume, prenume, taximetru, fotoliu, liceu, etc.
Aprecierea genului substantivelor după înţeles este aproape imposibil de făcut. Explicație este aceea că numele de obiecte sau de localităţi pot aparţine în egală măsură fiecărei categorii de gen.
Substantivele care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a indica cele două sexe se numesc substantive heteronime. Exemple: bărbat – femeie, băiat – fată, bou – vacă, cocoș – găină.
Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc substantive epicene și reprezintă de regulă nume de animale. Exemple: balenă, elefant, veveriță, hienă, fluture, vrabie, dihor, rechin, papagal, albină, viespe, libelulă, muscă, furnică.
Există substantive animate (însuflețite) care formează genul feminin de la forma de masculin, respectiv cele care formează genul masculin de la forma de feminin. Acestea se numesc substantive mobile. Exemple: student – studentă, elev – elevă, leu – leoaică, câine – cățea, vulpe – vulpoi, urs – ursoaică.
Această concordanţă apare şi la numele proprii. Exemple: Ion – Ioana, Mihai – Mihaela, Gabriel – Gabriela, Alexandru – Alexandra, etc.
Foto: Pexels.com
