Cum și când se face acordul adjectivului cu substantivul?

28.10.2020
Cum și când se face acordul adjectivului cu substantivul?

Majoritatea lingviştilor apreciază că adjectivele exprimă însuşiri (calitative, cantitative, generale sau particulare), caracteristici, proprietăţi ale obiectelor și se acordă cu substantivul. În timp, s-a încercat să se revizuiască definiţia clasică a acestei clase de cuvinte, afirmându-se că adjectivul nu exprimă însuşiri, ci atribuie însuşiri obiectelor.

Acordul adjectivului cu substantivul

Ideea atribuirii este nuanţată de Noua Gramatică a limbii române prin definiţia dată adjectivului: „clasa cuvintelor flexibile subordonate substantivului, acordându-se cu acesta şi limitându-i extensiunea prin atribuirea unei informaţii specifice”, conform diacronia.ro.

Adjectivul poate avea calitatea de predicat vag / nedeterminat:
– asocierea obligatorie a adjectivului cu un substantiv: clădire înaltă (fiind termen adjunct, adjectivul este considerat „satelit” sau „anexă” a substantivului);
– dezambiguizarea contextuală a adjectivului prin substantiv: persoană înaltă /
construcţie înaltă / şcoală înaltă / voce înaltă / notă înaltă / frunte înaltă / înaltă tensiune

Adjectivul poate avea calitatea de predicat linear / gradabil:
– utilizarea adjectivului în construcţii comparativ-graduale: mai (puţin) înalt, cel mai
(puţin) înalt, foarte înalt, extraordinar de înalt, tot mai înalt etc.

Conceptul de predicat apare aici cu sensul logico-semantic, nu sintactic.

Relaţia de subordonare a adjectivului faţă de substantiv

Adjectivul are capacitatea de a se declina – exprimarea categoriilor gramaticale specifice substantivului (gen, număr, caz) prin mărci formale identice la substantiv şi la adjectiv: fată iubită / fete iubite / unei (unor) fete iubite / fată iubită! / fete iubite!

Dacă în situaţia substantivelor genul şi numărul reflectă aspecte ale realităţii obiective (opoziţia naturală de sex sau analogia, distincţiile: animat / inanimat, un exemplar / mai multe exemplare), opoziţiile formale de gen, număr şi caz la adjectiv apar ca urmare a manifestării relaţiei de dependenţă a adjectivului faţă de regentul său.

Manifestând această relaţie, adjectivul se supune, prin acord, regulilor de declinare a cuvântului pe care îl determină, prezentând flexiune sintetică, analitică sau mixtă.

În absenţa substantivului, adjectivul are capacitatea de a-şi alătura prepoziţia (în cadrul unor structuri reduse): O cunosc de mică.; Râde de bucuroasă.; De isteaţă, este isteaţă. Aici, prepoziţia are rol relaţional, fiind „mijloc al subordonării adjectivului faţă de verb”.

Cele mai noi articole
De la ce vine denumirea punctelor cardinale?
De la ce vine denumirea punctelor cardinale?
Există un mit conform căruia cuvântul „news” („știri”, în limba română) derivă din cele patru puncte cardinale: „north”, „east”, „west” și „south”. Deși această... citește tot
Cine a spus „divide et impera”? Exemple istorice de aplicare ale strategiei
Cine a spus „divide et impera”? Exemple istorice de aplicare ale strategiei
Latinescul „divide et impera” înseamnă în limba română „divide și cucerește” sau  „dezbină și stăpânește”. În politică și sociologie este o combinație de tactici care... citește tot
Care este locul unde nu există întuneric și soarele nu apune niciodată?
Care este locul unde nu există întuneric și soarele nu apune niciodată?
Deși pare un fenomen ciudat, într-adevăr există un loc pe planetă unde soarele nu apune niciodată. La Polul Nord, soarele stă pe cer 24 de ore din 24, fiind tot timpul lumină. O situație... citește tot