Cum și când se face acordul adjectivului cu substantivul?

Ana-Maria Morcovescu
28.10.2020
Cum și când se face acordul adjectivului cu substantivul?

Majoritatea lingviştilor apreciază că adjectivele exprimă însuşiri (calitative, cantitative, generale sau particulare), caracteristici, proprietăţi ale obiectelor și se acordă cu substantivul. În timp, s-a încercat să se revizuiască definiţia clasică a acestei clase de cuvinte, afirmându-se că adjectivul nu exprimă însuşiri, ci atribuie însuşiri obiectelor.

Acordul adjectivului cu substantivul

Ideea atribuirii este nuanţată de Noua Gramatică a limbii române prin definiţia dată adjectivului: „clasa cuvintelor flexibile subordonate substantivului, acordându-se cu acesta şi limitându-i extensiunea prin atribuirea unei informaţii specifice”, conform diacronia.ro.

Adjectivul poate avea calitatea de predicat vag / nedeterminat:
– asocierea obligatorie a adjectivului cu un substantiv: clădire înaltă (fiind termen adjunct, adjectivul este considerat „satelit” sau „anexă” a substantivului);
– dezambiguizarea contextuală a adjectivului prin substantiv: persoană înaltă /
construcţie înaltă / şcoală înaltă / voce înaltă / notă înaltă / frunte înaltă / înaltă tensiune

Adjectivul poate avea calitatea de predicat linear / gradabil:
– utilizarea adjectivului în construcţii comparativ-graduale: mai (puţin) înalt, cel mai
(puţin) înalt, foarte înalt, extraordinar de înalt, tot mai înalt etc.

Conceptul de predicat apare aici cu sensul logico-semantic, nu sintactic.

Relaţia de subordonare a adjectivului faţă de substantiv

Adjectivul are capacitatea de a se declina – exprimarea categoriilor gramaticale specifice substantivului (gen, număr, caz) prin mărci formale identice la substantiv şi la adjectiv: fată iubită / fete iubite / unei (unor) fete iubite / fată iubită! / fete iubite!

Dacă în situaţia substantivelor genul şi numărul reflectă aspecte ale realităţii obiective (opoziţia naturală de sex sau analogia, distincţiile: animat / inanimat, un exemplar / mai multe exemplare), opoziţiile formale de gen, număr şi caz la adjectiv apar ca urmare a manifestării relaţiei de dependenţă a adjectivului faţă de regentul său.

Manifestând această relaţie, adjectivul se supune, prin acord, regulilor de declinare a cuvântului pe care îl determină, prezentând flexiune sintetică, analitică sau mixtă.

În absenţa substantivului, adjectivul are capacitatea de a-şi alătura prepoziţia (în cadrul unor structuri reduse): O cunosc de mică.; Râde de bucuroasă.; De isteaţă, este isteaţă. Aici, prepoziţia are rol relaţional, fiind „mijloc al subordonării adjectivului faţă de verb”.

Cele mai noi articole
Ce se va întâmpla cu România când se vor topi ghețarii? Ce orașe vor dispărea sub ape?
Ce se va întâmpla cu România când se vor topi ghețarii? Ce orașe vor dispărea sub ape?
Pe măsură ce temperatura globală medie crește, ghețarii se topesc. Când ghețarii se vor fi topit definitiv, pentru locuitorii din apropierea mărilor se anunță un scenariu apocaliptic. Mii... citește tot
Ne tragem din maimuță sau ne-a creat Dumnezeu?
Ne tragem din maimuță sau ne-a creat Dumnezeu?
Mulți oameni presupun că evoluția este incompatibilă cu credința că oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Există ceva palpabil care să dovedească faptul că nu ne tragem din... citește tot
Este adevărat că Stalin a creat o insulă pe care a populat-o cu ruși ce au devenit canibali?
Este adevărat că Stalin a creat o insulă pe care a populat-o cu ruși ce au devenit canibali?
Iosif Stalin a fost unul dintre cei mai cruzi dictatori ai omenirii. Perioada anilor ’30, în care acesta s-a aflat la putere în Uniunea Sovietică este una de tristă amintire. Liderul comunist a... citește tot