Ce este adjectivul? Acest lucru se întreabă mulți dintre elevii de gimnaziu și chiar părinții care trebuie să le explice acest lucru celor mici. Iar internetul poate fi adeseori (!) o sursă decentă de informare.
Conform definiției, adjectivul este o parte de vorbire flexibilă, care arată însușirea unui obiect, însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. (Exemplu: Fată frumoasă, fete frumoase etc).
Ce este substantivul? Exemple de substantive
De obicei, locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește, dar poate sta și înaintea acestuia (Exemplu: frumoasa fată). Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este întâlnită mai ales în operele literare, atunci când poetul sau prozatorul urmărește accentuarea însușirilor unui anumit obiect (Exemplu: dulce grai).
După structură
simple: bun, verde, tânăr, gras, frumos, slab;
compuse: binevoitor, neînfricat, neatent;
locuțiuni: dus cu pluta, cu scaun la cap, de gașcă;
propriu-zise: mic, roșu, cinstit, bun, onest;
participiale: învățat, crezut, ales, citit, scris;
gerunziale: gene căzânde; picioare tremurânde; steaguri fluturânde; ochi lăcrimânzi;
pronominale:
posesive: fiul meu
demonstrative: acel băiat
nehotărâte: toți copiii
negative: niciun băiat
interogative: care băiat?
relative: știu care băiat
de întărire: fata însăși
Adjectivele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (frumos), comparativ (de superioritate – mai frumos, de egalitate – la fel de frumos, de inferioritate – mai puțin frumos), superlativ (relativ de superioritate – cel mai frumos, relativ de inferioritate – cel mai puțin frumos, absolut – foarte frumos).
„Decât” sau „doar”? Când folosim „decât” și când folosim „doar”?
Adjectivul poate avea în propoziție următoarele funcțiile sintactice: funcția de atribut adjectival, funcția de nume predicativ, complement circumstanțial de timp, complement indirect sau complement circumstanțial de cauză.
