De unde vine cuvântul „sabotaj” și care este legătura cu „saboții”?

Limba română este plină de cuvinte vechi, unele dintre ele încă de pe vremea tracilor. Sensul acestor cuvinte s-a modificat de-a lungul timpului. Astfel, unele dintre aceste cuvinte au suferit o transformare și au ajuns să însemne cu totul altceva decât erau la început. Din acestă categorie face parte și termenul „sabotaj”, care are cu totul altă semnificație acum decât în trecut.

Limba română este una dintre puținele limbi din lume care se scrie și se citește la fel. Complexitatea ei este dată și de numărul mare de cuvinte prin care poate fi exprimată o idee sau o acțiune. De-a lungul anilor, cuvintele s-au tot schimbat , iar unele, pe lângă forma diferită de scriere au și o altă semnificație decât cea inițială.

Ce însemna la început cuvântul „sabotaj”?

Limba noastră este cea mai importantă moștenire a noastră. Ea reprezintă modul nostru de identitate și modalitatea prin care ne-au fost transmise din generație în generație obiceiurile și tradițiile locale, care fac din poporul român ceea ce este în prezent.

Cuvântul „sabotaj” avea în trecut o altă semnificație, având sensul de „a merge zgomotos, purtând pantofi de lemn.” Termenul a fost introdus în limba română din franceză. Tot de acolo am preluat și cuvântul „sabot”, care înseamnă pantof de lemn.

Aceste tipuri de încălțări erau purtate de clasele sociale sărace, care nu își puteau permite pantofi din piele. Drept urmare, oamenii bogați au început să facă glume pe seama acestora și le spuneau sabotori, fiindcă puteau fi auziți mergând pe stradă de la distanță.

Ulterior, pantofii au avut și un alt efect în lumea socială, din acea vreme, fiindcă în timpul grevelor muncitorii își frecau pantofii de podea și loveau cu ei utilajele pentru le strica. Cu alte cuvinte, sabotau fabrica în care lucrau. Astfel, a apărut sensul cuvântului din prezent.

Curiozități despre limba română

• Singurul cuvânt care începe şi se termină cu litera „H” este „hemistih” și înseamnă fiecare dintre cele două jumătăți de vers, despărțite prin cezură;
• Singurul cuvânt din limba română care începe şi se termină cu litera „Δ este „înzăvorî” și înseamnă a împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere;
• ”Abces” este singurul cuvânt care conţine grupul de litere ABC;
• Cel mai lung cuvânt din limba română are 44 de litere şi îl găsim în dicţionarele medicale, nu şi în DEX. Acesta este „Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza” și este denumirea completă a unei boli pulmonare cronice care apare mai ales la muncitorii din mine în urma inhalării prelungite a pulberilor de bioxid de siliciu;
• „Elenofonele” este cel mai lung cuvânt palindrom (se citește la fel din ambele capete) din limba română (11 litere) și semnifică „vorbitoarele de limbă elenă”.

Foto: freerangestock.com