Cu siguranță ai văzut pe internet experimentele acelea în care cineva deschide un meniu McDonald’s cumpărat în urmă cu 5, 10 sau chiar 20 de ani, iar burgerul și cartofii prăjiți arată aproape identic cu cei cumpărați ieri. Nu au mucegai, nu miros a stricat și par doar puțin „obosiți”. Imediat, secțiunea de comentarii explodează: „E plin de chimicale!”, „E plastic curat!”, „Nici bacteriile nu se ating de așa ceva!”. Dar care este adevărul științific din spate? De ce nu mucegăiește, de fapt, mâncarea de la McDonald’s? Răspunsul nu are legătură cu conservanții secreți, ci cu o regulă simplă de fizică și chimie a alimentelor.
Mucegaiul și bacteriile sunt organisme vii. Pentru a crește, a se multiplica și a descompune mâncarea, ele au nevoie de un mediu specific, iar cel mai important element din această ecuație este apa (sau, mai tehnic, activitatea apei din aliment).
Fără umiditate, microbii pur și simplu mor de foame sau intră în stare latentă. Iată ce se întâmplă, de fapt, cu un burger de la McDonald’s în lada cu experimente:
Cartofii prăjiți și carnea sunt subțiri: Atât chifteaua de carne (în special cea din burgerii clasici, mici), cât și cartofii pai au o suprafață mare raportată la volumul lor. Asta înseamnă că pierd apă extrem de repede.
Gătirea la temperaturi înalte: Carnea este prăjită bine, pierzând o mare parte din sucurile naturale, iar cartofii sunt scufundați în ulei încins, proces care elimină aproape toată umiditatea din ei.
Mediul contează: Dacă lași un burger într-o cameră cu aer uscat (cum sunt majoritatea locuințelor), el se va deshidrata (usca) complet înainte ca sporii de mucegai să apuce să încolțească. Practic, burgerul se transformă în carne uscată (beef jerky) și pâine prăjită.
Știai că? Chiar și compania McDonald’s a emis un comunicat oficial în care explică acest fenomen, menționând că în mediul potrivit, dacă există umiditate în aer sau în spațiul de depozitare, mâncarea lor va mucegăi exact ca oricare alta.
Pentru a demonstra că este vorba despre fizică, nu despre „chimicale fantastice”, mai mulți oameni de știință și bucătari au făcut un experiment simplu:
Au luat un burger McDonald’s.
Au făcut în paralel un burger identic în casă, folosind carne proaspătă de vită de la măcelărie și chifle proaspăt coapte, fără niciun fel de conservant.
Le-au lăsat pe amândouă la aer, în aceleași condiții.
Rezultatul? Amândoi burgerii s-au uscat și niciunul nu a mucegăit. De ce? Pentru că amândoi au pierdut umiditatea înainte ca bacteriile să se poată dezvolta.
În schimb, dacă pui un burger McDonald’s într-o pungă de plastic închisă ermetic (care reține umiditatea în interior), acesta va deveni un focar de mucegai în doar câteva zile, exact ca o felie de pâine de casă.
Pe lângă deshidratarea rapidă, mai există doi factori care încetinesc alterarea:
Sarea: Cartofii și carnea sunt bine presărate cu sare. Sarea este un conservant natural folosit de mii de ani (gândește-te la slănina sau peștele sărat care rezistă luni de zile). Ea extrage umiditatea rămasă și distruge pereții celulari ai bacteriilor prin osmoză.
Grăsimea din carne: În timpul gătirii, chifteaua pierde apă, dar reține o parte din grăsime. Grăsimea nu conține apă, deci nu întreține viața microbiană.
Așadar, mâncarea de la fast-food nu mucegăiește nu pentru că este „făcută din plastic”, ci pentru că se transformă, printr-un proces natural, într-o mumie alimentară. Combinația de temperatură înaltă, formă subțire, sare din abundență și aer uscat creează furtuna perfectă pentru deshidratare.
Deci, dacă vrei să critici mâncarea fast-food, critic-o pentru numărul uriaș de calorii, grăsimi saturate sau lipsa de nutrienți — dar nu pentru că ar fi imună la legile fizicii!
