Dacă ai fost vreodată la zoo sau ai văzut un documentar pe Discovery, probabil ai observat detalii legate de înălțimea lor impunătoare, mersul elegant sau modelul unic de pe blană. Dar există un detaliu anatomic fascinant care trece adesea neobservat până când girafa decide să își caute mâncarea: limba sa are o culoare bizară, un mix intens de albastru închis, purpuriu și negru. Nu, nu au băut un suc cu aromă de mure și nici nu suferă de vreo boală. Culoarea limbii unei girafe este una dintre cele mai ingenioase adaptări evolutive din savana africană. Iată adevăratul motiv pentru care natura le-a vopsit în acest mod.
Răspunsul scurt și surprinzător este: protecția solară.
Girafele sunt animale erbivore care își petrec până la 12 ore pe zi mâncând. Mâncarea lor preferată o reprezintă frunzele de salcâm (Acacia), copaci care cresc în plin soare, sub arșița necruțătoare a Africii. Pentru a ajunge la cele mai fragede frunze din vârful arborilor, girafa trebuie să își scoată limba constant.
Aici intervine biologia:
O limbă roz, plină de vase de sânge la suprafață, s-ar arde la soare în doar câteva minute de expunere continuă.
Pentru a preveni arsurile solare dureroase care le-ar împiedica să se hrănească, natura a dotat girafele cu o cantitate masivă de melanină — același pigment care dă culoarea pielii umane și ne protejează de razele UV.
Fapt divers: Concentrația mare de melanină este atât de densă încât limba capătă acea nuanță închisă, albastru-violet. Mai mult, dacă privești cu atenție, doar partea din față a limbii (cea pe care girafa o scoate afară, cam 20-30 de centimetri) este albastră. Baza limbii, care rămâne mereu protejată în interiorul gurii, este de un roz perfect normal!
Culoarea nu este singurul lucru incredibil la limba unei girafe. Aceasta este un adevărat instrument multifuncțional, o minune a ingineriei evolutive.
Limba unei girafe adulte poate măsura între 45 și 50 de centimetri. Este atât de lungă încât o girafă își poate curăța propriile urechi cu ea (la propriu!). Această lungime le permite să ajungă adânc printre crengi fără să își strivească fața de spinii copacilor.
La fel ca trompa unui elefant sau mâna unui om, limba girafei este prehensilă. Asta înseamnă că are mușchi extrem de bine dezvoltați care îi permit să prindă, să se înfășoare în jurul crengilor și să smulgă frunzele cu o precizie chirurgicală.
Salcâmii africani sunt faimoși pentru spinii lor uriași și ascuțiți ca niște ace. Totuși, girafele îi mănâncă fără probleme. Limba lor este acoperită cu o piele foarte groasă și aspră, dar și cu o salivă densă, antiseptică. Această salivă acționează ca un lubrifiant și un scut, izolând spinii care trec prin gură și prevenind rănile sau infecțiile.
Așadar, data viitoare când vezi o girafă scoțându-și limba albastră, nu te gândi la un simplu capriciu estetic al naturii. Ceea ce vezi este, de fapt, o „mână” ultra-rezistentă, lungă de jumătate de metru, dotată cu propria sa cremă solară permanentă (SPF 50 natural), perfect adaptată să supraviețuiască în unul dintre cele mai dure medii de pe planetă.
Foto: clevelandzoosociety.org
