A fost Nicolae Ceaușescu un vizionar? Construcții durabile gândite de fostul dictator precum metroul bucureștean sau canalul Dunăre-Marea Neagră, care își arată utilitatea și acum după mai bine de trei decenii au darul să răspundă într-o oarecare măsură la această întrebare.
Înainte de ’89 se tot vorbea (unii încă mai vorbesc…) despre planurile mărețe ale „celui mai iubit fiu al poporului”, multe dintre acestea neputând fi duse la bun sfârșit, știm cu toții din ce motiv. Puțini știau însă că Ceaușescu lua în calcul la acea vreme să se plimbe pe sub București, și nu oricum, ci cu o mașină electrică.
Dacă ne gândim că trăim într-o epocă în care aceste vehicule ecologice câștigă din ce în ce mai mult teren pe piața auto, atunci am putea spune despre Ceaușescu că era într-adevăr un vizionar.
Fostul cizmar din Scornicești era cunoscut ca fiind îndrăgostit de mașinile românești, din garajul lui nelipsind modele Dacia și ARO, unele dintre acestea fabricate pe comandă, după indicațiile prețioase ale lui Ceaușescu.
Mașina preferată a acestuia era o Dacia 2000, produsă în anul 1981. Modelul era unicat și, totodată, avea dotări incredibile pentru acele vremuri. Astfel, „Tovarășa”, așa cum era poreclită mașina, era echipată cu cutie automată în trei trepte, pilot automat cu comenzi pe volan, geamuri electrice, închidere centralizată și aer condiționat.
Dar, marele vis al dictatorului era să se poată plimba prin rețeaua de tuneluri de sub București, ce-i drept doar în caz de necesitate. Pentru asta, Ceaușescu se gândea că va circula la bordul unei mașini electrice.
Într-un interviu pentru Libertatea, colonelul în rezervă Nicolae Kovacs, cel care a condus partea secretă a lucrărilor de la actuala clădire a Parlamentului României, a dezvăluit ce planuri avea Nicolae Ceaușescu și a povestit despre pasajele secrete.
„Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate astffel încât să se poată circula prin ele cu maşini cu motor electric. Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre fostul Comitet Central (n.n. – actuala clădire a Ministerului de Interne) şi unul către actualul Minister al Apărării. Cele dinspre Piaţa Revoluţiei sunt întrerupte din loc în loc de uşi de şapte tone greutate fiecare pentru a închide etanş zona în caz de necesitate. Au fost înglobate în acest sistem şi catacombele mai vechi, realizate în perioada interbelică, cum este cea din zona Cotroceni, a lui Carol al II-lea. Sunt şi multe tuneluri secundare, precum cel dintre Casa Poporului şi staţia de metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite, la un moment dat, pentru utilităţi publice”, a povestit colonelul Kovacs.
Să se plimbe cu mașina prin tunelurile de sub București nu era singurul vis măreț în materie de trafic al lui Ceaușescu. Acesta le-a ordonat celor mai pricepuți inginerii să întocmească între anii 1967 și 1969 planurile primelor proiecte privind o reţea de autostrăzi în România, care ar fi urmat să aibă o lungime totală de aproximativ 3.200 de kilometri.
Conform hărții întocmite de inginerii de la Iptana – firma de drumul din regimul comunist – Nicolae Ceaușescu își dorea o autostradă care să traverseze sudul ţării. Aceasta ar fi trebuit să pornească de la Vama Veche și să se întindă până la Timișoara.
Deși a avut la dispoziție resursele necesare, dictatorul nu și-a văzut visul cu ochii decât într-o foarte mică măsură. Până în 1989, au fost realizați doar 113 kilometri de autostradă.
Foto: Pexels.com
