Ce sunt paronimele? De câte feluri sunt paronimele?

Ce sunt paronimele?

Paronime. În gramatică și morfologie, paronimele sunt definite ca fiind cuvinte aproape identice sau foarte asemănătoare că formă, însă mai mult sau mai puțin diferite ca înțeles.

Cuvântul românesc paronim este un împrumut din franceză paronyme. Însă etimologic vorbind, acesta provine din greaca veche „paronumos”, format din elementele de compunere grecești para: „alături” și onoma: „nume”.

Corpul fonetic (formele) al paronimelor se deosebesc prin unul sau, cel mult, două foneme (sunete-tip).

Articole recomandate

Este interzisă cacofonia în limba română?

Care sunt grupurile de sunete? Cum se formează?

Paronimia este relația dintre două sau mai multe cuvinte parțial identice ca formă și/sau semnificație, care poate provoca confuzie în recepție sau producție. În sens restrâns, termenul de paronimie se referă la cuvintele homofone înrudite, cum ar fi afectul/efectul sau femininul/feministul), dar în sensul mai larg acoperă orice cuvinte care crează confuzie.

De câte feluri sunt paronimele? Exemple de paronime

Relația dintre sensurile paronimelor este destul de permisivă și merge de la diferență până la asemănare totală sau parțială. Astfel, după natura relației semantice, paronimele sunt de trei feluri.

Paronime între care există o diferență de sens: atlas / atlaz, bizon / vizon, corvetă / covertă, metal / metan.

Paronime între care există o relație semantică de tipul sinonimiei totale sau parțiale: epila / depila, reflua / refula.

Paronime între care există o relație semantică de tipul antonimiei: emigra / imigra, emigrant / imigrant.

De asemenea, după numărul fonemelor din care sunt alcătuite, paronimele pot fi cu număr identic de foneme (evalua / evolua, cauzal / cazual, familiar / familial, oral / orar) sau cu număr diferit de foneme ( apostrof / apostrofă, eluda / elucida).

Conform sursei, repercusiunea principală a formelor aproape asemănătoare a paronimelor este confundarea lor. Atunci când vorbitorii nu cunosc ssensul și originea acestora, paronimele se atrag și se schimbă. Fenomenul acesta este cunoscut sub numele de atracție paronimică sau confuzie paronimică.

De exemplu:

complement / compliment: Cătălin i-a făcut un compliment/complement Andreei
iluzie / aluzie: Am avut o aluzie/iluzie optică.
dependențe / dependințe: Casa are mai multe dependențe/dependințe.