Fonetica este o ramură a lingvisticii care se concentrează pe producerea și clasificarea sunetelor de vorbire ale lumii. Limbajul se produce prin interacțiunea diferitelor organe vocale, de exemplu buzele, limba și dinții, pentru a produce sunete particulare.
Fonetica limbii române este alcătuită din 33 de sunete. După modul şi locul de articulare, sunetele se clasifică în: vocale, semivocale şi consoane. Limba română are: 7 vocale, 4 semivocale şi 22 de consoane.
Vocale: a, e, i, o, u, î (â), ă
Semivocale: ĕ, ĭ, ŏ, ŭ
Consoane: surde – p, t, k, f, s, ş, č (ce, ci), k’ (che, chi), h, ţ
sonore – b, d, g, v, z, j, ğ (ge, gi), g’ (ghe, ghi), m, n, l, r
Litera este semnul grafic folosit pentru notarea unui sunet. În general, în limba română unui sunet îi corespunde o singură literă.
De exemplu:
car – 3 litere, 3 sunete;
drum – 4 litere, 4 sunete;
izvor – 5 litere, 5 sunete;
copac – 6 litere, 6 sunete.
Însă, această corespondenţă nu este valabilă mereu:
geam – 4 litere, 3 sunete (e literă ajutătoare);
ghindă – 6 litere, 5 sunete (h literă ajutătoare);
chibrit – 7 litere, 6 sunete (h literă ajutătoare).
Literele folosite în scrierea limbii române, din punctul de vedere al relaţiei sunet – literă, se împart în două categorii:
a) Litere monovalente, sunt literele care corespund unui sunet distinct, care au deci o sigură valoare fonetică.
b) Litere plurivalente, sunt literele care au mai multe valori fonetice.
Din numărul total de litere, 19 sunt monovalente, iar restul de 12 litere (e, i, o, u, c, g, h, k, q, w, x şi y) sunt plurivalente.
Valoarea fonetică a acestor litere depinde de combinaţiile de litere în care apar, de poziţia lor în silabă sau în cuvânt, de caracterul vechi sau neologic al cuvintelor şi de limba lor de origine, conform didactica.ro.
Statutul dublu al literelor sunt date de literele lipsite de valoare fonetică proprie. Astfel, litera nu redă un anumit sunet, ci indică valoarea literei în vecinătatea căreia apare.
De exemplu:
c + e, i = č: cioban – 6 litere, 5 sunete (i literă ajutătoare) (čoban) ;
g + e, i = ğ: geană – 5 litere, 4 sunete (e literă ajutătoare) (ğană);
c + h + e, i = k’: chestionar – 10 litere, 9 sunete (h literă ajutătoare) (k’estionar); unchi – 5 litere, 3 sunete (h și i litere ajutătoare) (unk’)
g + h + e, i = g’: gheaţă – 6 litere, 4 sunete (h, e litere ajutătoare) (g’ață); unghi – 5 litere, 3 sunete) (ung’)
Așadar, în cuvintele care conţin şi litere lipsite de valoare fonetică numărul de sunete este mai mic decât numărul de litere. Regula este că în grupurile de litere ce, ci, ge, gi, urmate de o vocală în aceeași silabă sau la sfârșit de cuvânt, în aceeași silabă cu o vocală, e și i nu notează sunete, ci sunt litere ajutătoare.
De asemenea în grupurile de litere che, chi, ghe, ghi, urmate de o vocală în aceeași silabă sau la sfârșit de cuvânt în aceeași silabă cu o vocală, h și i nu notează sunete, ci sunt litere ajutătoare.
În cazul în care nu urmează o vocală sau nu sunt la sfârșit de cuvânt, e și i sunt sunete, iar h este întotdeauna literă ajutătoare.
Alte exemple: ceară – 5 litere, 4 sunete; cheamă – 6 litere, 4 sunete, geamandură – 10 litere, 9 sunete, gheată – 6 litere, 4 sunete, faci – 4 litere, 3 sunete, dungi – 5 litere, 4 sunete, mănunchi – 8 litere, 6 sunete, dreptunghi – 10 litere, 8 sunete etc., dar cină – 4 litere, 4 sunete, gin – 3 litere, 3 sunete, chiparos – 8 litere, 7 sunete, ghimbir – 7 litere, 6 sunete etc.
