Cacofonia este una dintre „capcanele” limbii române. De fapt, aceasta este o asociere neplăcută de sunete și se traduce mot a mot prin „sunet rău”. Cât de adevărat este faptul că în limba română este interzisă cacofonia?
Cacofonia este un neologism format din două cuvinte greceşti: „kakos”, care înseamnă „rău, urât” şi „phone”, care înseamnă „sunet”. Deși în multe dintre exemple asocierea unor anumite cuvinte este nepotrivită, puțini sunt cei care știu CĂ CAcofonia nu e interzisă în limba română. De ce? Simplu. Ea nu încalcă nicio regulă gramaticală.
„Decât” sau „doar”? Când folosim „decât” și când folosim „doar”?
Ba mai mult, există o serie de cacofonii care pur și simplu nu pot fi evitate. Printre acestea se numără Ion Luca Caragiale, Biserica Catloică, banca comercială, tactica cavalerească, epoca capitalistă etc.
Totuși, în multe ocazii, teama de a nu produce o cacofonie explică apariția unor stângăcii în exprimare. De exemplu, mulți români se exprimă astfel: „Ca virgulă copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Exemplul corect este: „Fiind copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”.
Cuvinte pe care mulți le pronunță greșit. „Țigare” sau „țigară”, „vroiam” sau „voiam”?
O altă parte a vorbitorilor de limba română recurge în mod eronat la „ca şi” din dorinţa de-a evita o cacofonie. De exemplu pentru a se evita enunțul „Ion lucrează ca corector”, mulți vor spune „Ion lucrează ca și corector”. Folosirea lui „ca şi” este însă corectă doar atunci când „ca şi” poate fi înlocuit cu „la fel ca”. Exemplu: „Ca și laptopul, și PC-ul te ajută să intri pe Internet”.
Care sunt cele mai folosite cuvinte din limba română?
Cele mai frecvente cacofonii din limba română sunt: la/la; sa/sa; ca/ca; ca/ce(ci); că/ca; cu/co; că/co; că/cu; că/când;
Conform lingiștilor, pentru a evita o cacofonie, metoda recomandată este reformularea frazei folosind sinonime ale cuvintelor care formează acele cacofonii. De exemplu: „Dacă cartea îmi place, o voi cumpăra”. „Dacă romanul îmi place, îl voi cumpăra”.
Foto: ziarulmetropolis.ro
