Una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale din limba română este folosirea adverbului „decât” în locul lui „doar” sau viceversa. Explicația folosirii corecte a acestora nu este deloc dificilă și ține doar de cunoașterea gramaticii limbii române.
Explicația simplă ar fi aceea că „decât” se foloseşte doar în construcţii negative şi că pentru construcţiile afirmative enunţurile se formează cu ajutorul lui „doar”. Există însă și o excepție de la această regulă.
De la ce vine WC? Ce înseamnă WC?
Exemplu: „Am decât o mașină”. Corect este: „Am doar o mașină”.
Exemplu: „Te iubesc decât pe tine”. Corect este: „Te iubesc doar pe tine” Corect este la negativ: „Nu te iubesc decât pe tine”.
„Decât” se poate folosi și în construcții afirmative dacă apare la începutul enunţului şi poate fi înlocuit prin „în loc să”.
Exemplu: „Decât să-mi iau mașină, mai bine merg cu metroul”.
DECÂT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa… = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut…; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa… N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) in loc sa… 4. (Pop.; adversativ) insa, dar, numai ca.
Ce este diftongul? Ce este triftongul? Ce este hiatul?
DOÁR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ? Expr. Doar ca nu… = aproape ca…, putin a lipsit sa nu… 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ? Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ in speranta ca… L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ? Expr. intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doára adv.]
