O conjuncție este „adezivul” care ține împreună cuvinte, fraze și clauze (atât dependente, cât și independente). Există conjuncții simple, compuse, coordonatoare și subordonatoare. Fiecare dintre ele au propriul scop, distinct, dar toate lucrează pentru a aduce cuvintele împreună. Datorită conjuncțiilor, propozițiile pot fi lungi și pline de înțeles.
Potrivit definiției, conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care face legătura între părți de propoziție de același fel sau două propoziții, nu are funcție sintactică și este un cuvânt ajutător (instrument gramatical).
Cele mai des folosite sunt și, nici, de, sau, ori, dacă, fiindcă, iar, dar, însă, ci, deci, că, să, ca să, căci, deși, încât, deoarece.
Conjuncțiile pot fi simple, de exemplu: și, nici, dar, iar, însă, ci, ba, deci, că, să, căci, de, fie sau compuse: ca să, încât să, cum că.
Ce este o conjuncție coordonatoare?
Conjuncțiile coordonatoare sunt cele care vin în mintea majorității oamenilor atunci când aud cuvântul „conjuncție”. Acestea unesc cuvinte, fraze și clauze independente. Cu ele, propozițiile scurte pot fi unite în fraze complete.
De exemplu:
Pixul și creionul sunt în suport. Conjuncția și leagă două subiecte.
Pixul este în suport, dar creionul l-am pierdut. Conjuncția dar leagă propozițiile principale.
Mi-a spus ce vrea și ce își dorește. Conjuncția și leagă două propoziții secundare.
Potrivit Gramatica Limbii Române, conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale pot fi copulative ((și, nici, și cu, ci și, cât și), adversative (dar sau da, iar, însă), disjunctive (sau, ori, fie) și conclusive(deci, prin urmare, așadar, în concluzie)
O conjuncție subordonatoare introduce întotdeauna o clauză dependentă, legând-o de o clauză independentă. O clauză dependentă este un grup de cuvinte care nu poate sta singur ca o propoziție completă. O clauză independentă, în schimb, poate sta singură ca o propoziție completă.
Spre deosebire de conjuncțiile coordonatoare, conjuncțiile subordonatoare pot fi adesea primele într-o propoziție. Acest lucru se datorează naturii relației dintre clauza dependentă și cea independentă.
De exemplu:
Am mâncat atât de multe dulciuri, încât am dat în diabet. Conjuncția încât face legătura între propoziția propoziția dependentă și cea independentă.
Atunci când propozițiile sunt legate prin conjuncțiile coordonatoare și, sau, ori, acestea nu se despart prin virgulă.
Am fost la cumpărături și am cumpărat și mâncare și băutură. Conjuncția și exprimă un raport de coordonare între propoziții, dar și între complementele mâncare și băutură. Se despart prin virgulă atunci sunt folosite conjuncțiile nici, dar, iar, însă, ci, ci și, dar și, precum și, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.
Nu am mers într-o vacanță lungă, însă o escapadă scurtă tot am făcut. Conjuncția însă leagă două propoziții principale.
Foto: Pexels.com
