Limba română este o limbă veche și destul de activă. Potrivit specialiștilor care studiază limbile vechi, există în vocabularul nostru peste 150 de cuvinte dacice care au rezistat de-a lungul timpului.
Multe dintre acestea încă sunt folosite frecvent, iar altele doar în anumite zone. Savanți precum Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Haşdeu sau istoricul Ioan Iosif Russu au întocmit o listă de cuvinte care par a fi de pe vremea pre-romanilor. Spunem că par, deoarece nu s-au păstrat urme clare ale limbii traco-dacilor, scrie Adevărul.
Limba română este o limbă romanică, la fel ca franceza, spaniola, italiana, chiar și portugheza. Cu toate acestea, este foarte influențată de limbile slave din jur. Rusa, sârba și croata și-au pus, pe alocuri, amprenta asupra limbii române. Există cuvinte care nu au nici o legătură cu cele enumerate, motiv pentru care savanții au tras concluzia că ar fi arhaisme de pe vremea tracilor.
Mai mult decât atât, multe dintre acestea se regăsesc și în vocabularul albanez, limbă cu origini dacice. De exemplu, doar în limba română și albaneză este întâlnit sunetul „ă”. De asemenea, sunetul „ș” provine din limba iliră.
Ulterior, odată cu apariția alfabetului grec și al celui latin, cele două litere au fost înlocuite cu „a” sau „o”, respectiv „s”. La fel s-a întâmplat și în cazul sunetului „î” care a devenit „i”. Din acest motiv, specialiștii au tras concluzia că vocabularul nostru are în componența lui sunetul „ă” din timpul dacilor.
Unele cuvinte pot fi explicate de oamenii din anumite regiuni ale țării sau în dicționarele de arhaisme. Altele au dispărut de tot din limbajul curent. Iată care sunt cuvintele de pe vremea dacilor pe care mulți dintre noi încă le folosim, potrivit sursei mai sus menționată.
A: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.
B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.
C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură.
D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău.
F: fărâmă.
G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă.
H: hojma.
I: iazmă, iele.
Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.
J: jilţ.
L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.
M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat.
N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian.
O: ortoman.
P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea.
R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză.
S/Ş: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.
T: tare, traistă, tulei,
Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.
U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare.
V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol,
Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă.
Foto: Depositphotos.com
