Gastronomia românească are rădăcini vechi, ea fiind influențată de civilizațiile trecute, care s-au perindat în spațiul carpato-danubiano-pontic. Multă lume se întreabă dacă există o mâncare cu adevărat autentică românească, însă este greu de stabilit acest lucru, fiindcă toate națiile care au trecut pe acest plai şi-au lăsat amprenta într-un fel sau altul. Cel mai probabil la întrebarea „Există un preparat 100% românesc?” răspunsul este „Nu”.
De-a lungul timpului, lucrurile s-au schimbat în funcție de nevoile și cerințele din societate, iar influențele străine au fost inevitabile. Drept urmare, gastronomia țării noastre s-a adaptat vremurilor și a preluat din cunoștințele altor civilizații, mai ales a celei otomane. Să nu uităm că turcii au stăpânit țările române aproximativ 600 de ani.
Mâncarea numită astazi românească are rădăcini vechi, provenite de la daci, traci, celți, greci, romani, slavi, bulgari, bizantini, otomani, germani, austrieci, sârbi, ruși, ucraineni, francezi etc. Aceste influențe au fost asimilate, multe dintre ele, nu de “mâncarea românească” în sine (fiindcă aceasta nu exista încă), ci de mâncarea dacilor, mâncarea moldovenilor, mâncarea muntenilor, dobrogenilor, ardelenilor etc., a scris Radu Anton Roman, potrivit reteteleluiradu.ro.
Dacii au adorat laptele și toate preparatele realizate cu ajutorul lui. Strămoșii noștrii iubeau mazărea, măzărichea, bobul şi, foarte probabil, lintea, dar şi pătrunjelul, usturoiul, prazul, ceapa, morcovul, păstârnacul, ridichile. Nevoia de dulce era satisfăcută cu miere, dar şi sevă de mesteacăn.
Preparatele culinare ale dacilor erau simple, însă conțineau elementele nutritive necesare organismului uman. Aceștia consumau terciuri preparate din cereale, combinate cu alte alimente precum lapte, brânză, ouă miere, spanac, mazăre, ciuperci. Mâncau, de asemenea, extrem de des carne de vită, porc, oaie, cal, pasăre, vânat şi chiar de câine.
Strămoșii noștrii au știut cum să își conserve alimentele pe timp de iarnă, folosind tehnici de afumare, murare, fermentare sau uscare. În felul acesta a apărut pastrama, acest preparat culinar care a rămas valabil și în prezent.
Pastrama a fost inventată, zic unii, de daci. Putem spune că pastrama este invenție românească? Eu zic că nu. Dacii habar nu aveau că cei ce le vor succeda pe teritoriul de reședință se vor numi, la un moment dat, români. Nu aveau cum să aibă conștința românismului, a mai scris celebrul Radu Anton Roman, potrivit sursei citate mai sus.
În prezent, există multiple rețete de a prepara o pastramă, însă una dintre ele presupune să se ia carnea dezosată de oaie, de capră, de porc, de vacă, de iepure, de gâscă sau de pește și să se pună la conservat, prin sărare sau marinare (carnea se asezonează cu oțet, lămâie, suc sau vin, împreună cu uleiuri ierburi și diferite condimente).
Iată câteva preparate care ar putea fi considerate specialităţi româneşti:
Așadar, este greu de spus că bucătăria românească sau orice altă bucătărie din lume este originală sută la sută, fiindcă toate preparatele culinare au fost adaptate vremurilor și nevoilor populației, la un moment dat. Totodată, influențele civilizațiilor trecute se găsesc în orice cultură din prezent și ca atare orice mâncare din ziua de astăzi nu poate fi considerată originară unei regiuni.
Foto: retete.unica.ro și codrulboieresc.ro
