Personaj bine cunoscut al istoriei românilor, Burebista a fost o mare căpetenie, un adevărat lider politic și un militar redutabil, care a reuşit să unească toate triburile geto-dacice sub o singură stăpânire, care s-a întins pe durata a 38 de ani.
Unificarea într-un regat a triburilor geto-dacice s-a realizat pe două căi: pe cale pașnică, atunci când șefii daci de trib acceptau supunerea față de Burebista de bună voie, și pe cale războinică, atunci când se dorea păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali.
Burebista a prădat o mare parte a Europei, regatul său întinzându-se de la Pontul Euxin până în Câmpia Panonică și de la Munții Haemus până la mlaștinile Pripetului. Mai exact, regatul condus de Burebista îngloba teritoriul de astăzi al Ungariei, o parte a Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Bulgariei şi Serbiei.
Singurele mărturii despre enigmaticul Burebista au ajuns la noi datorită scrierilor realizate de geograful şi istoricul grec Strabon și cele ale istoricului got romanizat Iordanes.
Strabon scria că „ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând să fie temut chiar şi de romani”.
În ceea ce privește momentul de debut al domniei lui Burebista, Iordanes oferea pe la mijlocul secolului al VI-lea ca dată de început anul 82 î.Hr. Alte cercetări de specialitate consideră că regele dac și-a început domnia în jurul anului 70 î.Hr.
Războaiele duse de Burebista atât pe plan extern, cât şi pe plan intern, pentru unificarea triburilor locale, au fost încununate de succes. Procesul de unificare nu s-a concretizat, însă, doar pe calea armelor sau pe cea diplomatică, ci şi pe calea administrativă.
Ajutat de marele preot și sfetnic apropiat, Deceneu, şi de Acornion din Dionisiopolis, un colaborator grec și bun cunoscător al situaţiei politice de la acea vreme, Burebista a reușit să realizeze o structură birocratică funcţională – sfat regesc (consilium regis) și să introducă o serie de măsuri administrative importante pentru consolidarea și stabilitatea statului dac, într-o perioadă dificilă din toate punctele de vedere.
Izvoarele literare și arheologice indică faptul că statul dac a apărut în interiorul arcului carpatic, cu un nucleu în Munții Orăștiei, la Sarmizegetusa, care a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. De altfel, în Munții Orăștiei, Burebista a mai format și alte cetăți de piatră: Costești, Blidaru și Căpâlna.
Burebista a fost înlăturat de la putere de nobilii daci nemulțumiți de creșterea puterii acestuia și a fost ucis în urma unei revolte care a avut loc în anul 44 î.Hr. Moartea lui a provocat mari transformări și tulburări. Regatul dac s-a destramăt în patru și, mai târziu, în cinci state, iar
centrul din Munții Orăștiei a rămas sub stăpânirea marelui preot Deceneu.
După moartea lui Burebista continuitatea vieții politice se menține în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificată a Sarmizegetusei. Puterea în stat a fost preluată de Deceneu. Acesta era rege, mare preot și judecător suprem.
Foto: Curierul Național
