Fiecare limbă are secretele și subtilitățile ei și, ca orice mister, acestea nu pot fi descoperite decât dacă sunt vorbite la perfecție. Nu de puține de ori s-a întâmplat ca atunci când am comunicat cu cineva într-o limbă străină să ne blocăm la un anumit cuvânt deoarece pur și simplu nu am putut găsi un corespondent în respectiva limbă.
Asemenea altor limbi, și româna deține cuvinte care nu pot fi traduse și care au fost confirmate de lingviști și de specialiștii în lexică drept cuvinte intraductibile.
La sfârşitul secolului al XX-lea, UNESCO a realizat un dicționar care conține astfel de cuvinte care nu pot fi traduse dintr-o limbă în alta, denumit Dicţionar internaţional de termeni literari.
În acest Dicţionarul internaţional de termeni literari se regăsesc trei cuvinte românești intraductibile: „dor”, „doină” și „colindă”.
Cuvântul DOR
Deși poate forma expresii și în alte limbi, cum este arhicunoscuta expresie din limba engleză „I miss you”, ce poate contrazice această imposibilitate de a fi tradus, cuvântul DOR poate fi doar explicat, neavând echivalent. În schimb, în toate limbile există acțiunea de a „duce dorul”, însă în limba română nu există un singur verb pentru aceasta.
DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie.
Cuvântul DOINĂ
Un alt cuvânt românesc fără corespondent într-o altă limbă, recunoscut internațional, este DOINĂ.
DÓINĂ, doine, s. f. Specie a liricii populare și a folclorului muzical românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., preluată și de poezia cultă.
Cuvântul COLINDĂ
În vocabularul limbii române mai există un cuvîânt ce nu poate fi tradus în nici o altă limbă. Acesta este COLINDĂ și nu are nici un corespondent într-o altă limbă, deși în aceste limbi există noțiunea de cântece de Crăciun.
COLÍNDĂ, colinde, s. f. 1. (În vechile tradiții populare) Cîntec tradițional de Crăciun, pe care-l cântă copiii umblând în cete din casă în casă.
Conform lucrărilor semnate de reputatul filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român, Constantin Noica, în limba română mai există și alte cuvinte ce nu pot fi traduse în nici o altă limbă, dar care nu au fost recunoscute la nivel internațional. Acestea sunt:
ÎMPIELIȚA, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna.
ÎNTRU prep. În. Arată (starea sau) acțiunea în interiorul unui spațiu.
ÎNFIRIPA, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență.
LĂMURI, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii.
MĂRȚIȘOR, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.
NĂDEJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor
SINEA s. f. art. invar. (Numai în expr.) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în eul propriu, în gând.
STINGHER, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat.
VOIE, voi, s. f. 1. Voință, vrere, intenție. Loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia… = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând. (Înv.; în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; p. ext. protecție, favoare.
VREDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. Capabil, destoinic. 2. Demn de.., care merită să…, căruia i se cuvine pe drept ceva.
Foto: Pexels.com
