Urmărind firul istoriei, atât în scris, cât și în vorbirea curentă s-au folosit proverbe. Ele au fost adunate de-a lungul timpului în zeci, sute și, poate chiar mii de cărți pentru a fi transmise din generație în generație.
Cele mai multe proverbe din limba română (zicale, zicători, vorbe de duh sau cuvinte din bătrâni) sunt anonime, provenind din înțelepciunea multi-seculară a poporului român. De multe ori, proverbele au rimă și ritm, fiind astfel ușor de memorat, de reprodus și de transmis.
Etnologii și sociologii susțin că, acum multe sute de ani, pe de-o parte, proverbele românești reflectau realitatea românească, iar pe de altă parte erau considerate drept reguli de conduită pe care oamenii le respectau.
Proverbele reprezentau și încă reprezintă un mod al oamenilor de a se exprima, precum și un mijloc de comunicare folosit adeseori.
Conform definiției pe care o oferă Dicționarul Explicativ al Limbii Române, proverbul este o frază scurtă, de obicei ritmică, prin care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv rezultatul unei lungi experiențe asupra vieții de toate zilele, constituind de obicei o învățătură sau o morală; zicătoare, zicală, maximă, vorbă bătrânească.
În continuare vă prezentăm cele mai cunoscute proverbe românești:
Omul sfințește locul, nu locul pe om.
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.
Paza bună trece primejdia rea.
Nu tot ce zboară se mănâncă.
Numai prostul râde de ce își aduce aminte.
Nu mor caii când vor câinii.
Minciuna are picioare scurte.
Cu o floare nu se face primăvară.
Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Așchia nu sare departe de trunchi.
Pofta vine mâncând.
Și tăcerea e un răspuns.
Lenea e cucoană mare.
Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă.
Ochii care nu se văd se uită.
Ai carte, ai parte.
Prost să fii, noroc să ai.
Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul.
Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață.
Buturuga mică răstoară carul mare.
Prietenul la nevoie se cunoaște.
Ferește-mă, Doamne, de prieteni că de dușmani mă feresc singur.
Drumul către casa unui prieten nu este niciodată lung.
Alegeţi prietenii ca şi cărţile: puţini, dar buni.
Mai bine fără prieteni decât cu prieteni răi.
Calul bun se cunoaște în mers, omul bun se cunoaște în prietenie.
Copii mici, griji mici, copii mari, griji mari.
Cine vrea să știe cum sunt tatăl și mama să privească fiul și fiica.
Mai bine să-ți lași copilul guturait decât să-i smulgi nasul.
Vorba copilului e dulce ca ambrozia.
Copiii mici nu te lasă să dormi, cei mari nu te lasă să respiri.
Dacă nu ai copii, căminul e orb.
Un copil fără tată e pe jumătate orfan; un copil fără mamă e în întregime orfan.
Ne întoarcem mereu la prima noastră dragoste.
În dragoste ca și în vis nimic nu e imposibil.
Iubește-mă ca să te iubesc și eu.
Inima nu e o ureche s-o astupi cu degetul.
Dragostea e fruct pentru tânăr și otravă pentru bătrân.
Gelozia e sufletul dragostei.
Două lucruri nu se pot ascunde: beția și dragostea.
Omul sfințește locul.
Omul neînvățat e ca un lemn neîndreptat.
Ce folos că tatăl tău a fost domn dacă tu nu ești om.
Omul de omenie nu știe de mișelie.
Nu tot omul e om.
Cu potlogăria se pierde omenia.
Cine omenia-și prăpădește de rău lumea-l vorbește.
Omenia, omenie cere și cinstea, cinste cere.
Viața fără învățătură este moarte.
Toată viața trebuie să înveți cum să trăiești.
Cinstea și viața nu ți le poate înapoia nimeni.
Cine vrea să-i fie bine, să ia viața-așa cum vine.
Omul din greșeli învață.
Munca face viața dulce.
Zgomotul este semnul vieții.
Răbdarea este cea mai bună doctorie.
Fără răbdare nu-i învățătură.
Cu răbdarea la necaz, nici un leac mai bun.
Omul cu răbdarea trece chiar și marea.
Răbdarea e ca mierea.
Rabdă inimă și taci că tot tu le faci.
Cine rabdă nu greșește.
Ferice de cel ce rabdă.
La omul harnic se uită sărăcia pe fereastră, dar nu îndrăznește să intre.
Munca lungește viața, lenea o scurtează.
Cel ce începe multe nu isprăvește nimic.
La treabă se vede omul ce poate.
Omul nu se pricopseşte până nu munceşte.
Alergătura multă, treaba puțină.
Banii n-au miros.
Prietenul bun e ca o pungă de bani.
Frate, frate, dar brânza e pe bani.
De bani se plâng toți, dar de minte nici unul.
Banul face din om neom.
Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.
Foto: azopan.ro
