Limba română are numeroase zicale care mai de care mai greu de înțeles. Specialiștii în lingvistică precizează că „orice definiție a zicalelor presupune o echivalență semantică susceptibilă să permită vorbitorului/lectorului să înțeleagă, să expliciteze în diferite feluri conținutul cuvântului”, aceștia constatând și posibilitatea unor alternativele ale aceleiași definiții.
Având în vedere multitudinea de culegeri de proverbe, s-a constatat că proverbului i s-au formulat o serie întreagă de definiţii, însă toate lucrările de cercetare de până acum dovedesc faptul că este imposibil să fie enunțată una care să mulțumească specialiștii din toate domeniile.
Proverbul este o un tip de discurs care îmbină în structura sa multe discipline, de la sociologie, istorie, etnologie, lingvistică, iar toate ramurile filologice ar putea intra în analiza discursului proverbial.
În limba română există peste patru sute de expresii și locuțiuni. Între acestea se regăsește și celebra „lemn Tănase”. Această expresie are o semnificație mai puțin știută, care este aceeaşi cu zicalele „a fi cleşte Tănase”, „a fi cui Tănase” sau „a fi rangă Tănase”.
„A fi de lemn” sau „a fi ca lemnul” înseamnă a nu simți nimic sau a fi insensibil. Cumva, insensibilitatea are legătură cu expresia „a dormi buștean”, care se traduce prin a dormi adânc, sau „a se lămuri buștean”, expresie care se folosește atunci când cineva nu este lămurit într-o oarecare privință.
Alăturarea numelui Tănase acestor expresii vine de la simplul fapt că era unul dintre cele mai comune nume masculine românești. Numele Tănase își are originea în vechiul nume Atanasie, care provine din grecescul Athanasios/Athanasius și Athanasia, care se traduce prin ”nemuritor”, respectiv ”nemurire”, potrivit dicționarului de expresii și locuțiuni românești.
Acesta apare îndeosebi în onomastica ortodoxă din estul Europei, acolo unde a devenit popular datorită faimei şi cultului unui patriarh din Alexandria. În țara noastră, cel mai probabil s-a renunţat treptat la numele de botez Tănase, acesta rămânând doar ca să întărească zicala „lemn Tănase”, adică a fi un insensibil nemuritor.
Preluat de popoarele slave din limba greacă, numele a ajuns și la români, fiind într-o vreme foarte popular pe aceste meleaguri. În calendarul nostru popular figurează şi sărbătoarea denumită Atanasiile sau Antanasiile. Aceasta din urmă este o contopire a numelor Sfinţilor Antonie şi Atanasie, care sunt sărbătoriți pe 17, respectiv 18 ianuarie.
Ziua de Antanasii este o sărbătoare dedicată copiilor, Sfântul Atanasie fiind unul dintre ocrotitorii lor. Se spune că cine respectă sărbătoarea Atanasiilor și nu muncește în această zi este ferit de ameţeli, de boala copiilor şi de pojar.
În limba română, în afara expresiei „lemn Tănase” mai există alte cinci expresii care conțin cuvântul lemn. Iată care sunt acestea și semnificația fiecăreia dintre ele:
– a bate în lemn = a dori să nu se împlinească ceva;
– a îngheța lemn = a îngheța de frig;
– limbă de lemn = exprimare ambiguă, absconsă, stereotipă (cultivată de politicieni);
– a rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni;
– a ședea ca găina în lemne = (reg.) a fi posac, tăcut.
Foto: Pexels.com
