Operele lui Mihai Eminescu au fost studiate, de-a lungul timpului, de foarte mulți critici literari. Geniul poetului a fost dezbătut intens în mediile academice, iar scrierile sale au fost analizate cu lupa, observându-se influențe din alte culturi.
Toți cei care l-au studiat în profunzime pe Mihai Eminescu știu că acesta a fost un poliglot, iar operele sale au fost inspirate din trăirile sale interioare, folclorul popular și, evident, natura înconjurătoare. Poeziile lui Eminescu au o încărcătură socială și filozofică, fiind influențate de cultura germană, cea indiană și chiar și de mitologia greacă.
Criticii literari au observat însă că multe din creațiile literare ale lui Eminescu au fost marcate și de operele dramaturgului englez William Shakespeare. Se pare că geniul literaturii românești făcuse o obsesie pentru acesta.
„Luceafărul poeziei românești” a făcut o adevărată obsesie pentru William Shakespeare, după ce a descoperit operele acestuia. Publicul larg știe mai mult de influențele gândirii germane, a culturii indiene și a mitologiei grecești în poeziile scriitorului nostru. Cu toate acestea, la o privire mai atentă se poate observa că Eminescu a fost marcat profund de personajele şi creaţiile shakesperiene.
O cercetare mai atentă, de altminteri, arată nu numai bogate referinţe la numele şi opera lui Shakespeare, dar chiar şi prezenţa unui adevărat cult shakespearean la Eminescu, scria reputatul Perpessicius, în lucrarea ”Eminesciana”.
Ba mai mult, „Luceafărul poeziei românești” i-a dedicat lui Shakespeare poezii, dezvoltând un adevărat cult al personalității pentru dramaturgul englez. Poezia „Cărțile” scrisă de Mihai Eminescu pe când avea numai 26 de ani, reprezintă cel mai bun exemplu în acest sens.
Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale/ Prieten blând al sufletului meu/ Isvorul plin al cânturilor tale/ Îmi sare-n gând şi le repet mereu/ Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,/ Furtună-i azi şi linu-i glasul tău/ Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe/ Şi-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe/Căci tot ce simt, de este rău sau bine/ Destul mă simt – tot ţie-ţi mulţumesc/Tu mi-ai deschis a ochilor lumină/M-ai învăţat ca lumea s-o citesc/Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala/ S-aduc cu tine mi-este toată fala, a scris Eminescu, în anul 1876, potrivit adevarul.ro.
Tudor Vianu a susținut că se vedea ”uimitoarea oglindire a geniului celui mai mare poet englez în geniul celui mai mare poet român„. Ba mai mult, specialiștii în literatură au afirmat că între personajele lui Eminescu și cele ale lui Shakespeare există mai multe analogii.
Foto: Wikipedia.org
