Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850 și a murit pe 15 iunie 1889. De-a lungul scurtei sale vieți, Eminescu a fost poet, prozator și jurnalist. Acesta este considerat de către critici ca fiind cel mai bun poet român din toate timpurile. Operele sale literare au străbătut timpul și sunt învățate și studiate și în zilele noastre la școală.
Când vine vorba de a analiza creațiile literare ale lui Mihai Eminescu, trebuie petrecuți ani întregi fiindcă te poți pierde în Universul creat de poet. Puțină lume știe că în unele poezii Eminescu s-a inspirat din locuri reale. Așa este și cazul operei literare Călin (file din poveste), unde sintagmele „codrii de aramă” și „pădurea de argint” sunt realmente locuri din România.
De treci codri de aramă, de departe vezi albind
S-auzi mândra glăsuite a pădurii de argint.
Acolo, lângã isvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet,
Pare-cã si trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă, fragment din poezia – Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu.
Codrii de Aramă reprezintă o arie protejată cu o suprafață de 7 hectare. Această zonă se află în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Agapia, mai exact în partea central-nordică a județului Neamț, în Depresiunea Neamțului în zona sud-vestică a satului Filioara, între acesta și satul Văratec, lângă drumul național DN15G. Zona este plină de arbori seculari și se găsesc peste 300 de specii de pomi. Rezervația se găsește la o altitudine de 550-650 metri.
Pădurea de Argint Văratec este, de asemenea, o arie naturală protejată. Rezervația, care se găsește la o altitudine de 540 de metri, are o suprafață de peste 2 hectare și se află în partea central-nordică a județului Neamț și cea nord-estică a satului Văratec, pe terasa inferioară a pârâului Topolița. Pădurea de argint Văratec și Codrii de Aramă au fost declarate rezervații protejate de lege în anul 2.000.
În timpul vieții lui Mihai Eminescu regiunea nu era populată de oameni. Se spune că Pădurea de Argint a fost denumită astfel de la scoarța albă, strălucitoare, a mestecenilor, în timp ce Codrii de Aramă au fost numiți după culoarea de foc, arămie, pe care o au toamna frunzele stejarilor din apropiere.
Foto: turismistoric.ro
