„Romeo şi Julieta“, „Hamlet“, „Visul unei nopţi de vară“, „Îmblânzirea scorpiei“, „Henric al VIII-lea“, „Regele Lear“ sau „Macbeth“ sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute opere care poartă semnătura lui William Shakespeare.
Dramaturgul britanic a fost considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. A scris 38 de piese de teatru și 154 de sonete şi poeme, care au fost traduse în aproape toate limbile și au fost puse în scenă mai mult decât oricare alte opere scrise de alți dramaturgi.
Shakespeare a dat dovadă de creativitate nu doar prin valoroasele sale lucrări, ci și printr-o colecție impresionantă de… cuvinte. Atunci când nu găsea un cuvânt care să-i exprime întocmai gândurile, el pur și simplu inventa unul, iar moștenirea lăsată de el numără aproximativ 1.700 de cuvinte, multe dintre acestea fiind folosite și astăzi frecvent în limbajul comun.
Unii scriitori inventează cuvinte în același mod în care Thomas Edison a inventat becurile, și anume adună bucăți de sunet și creează cuvinte complet noi, fără nici un sens sau legătură cu cuvintele existente.
Dacă vă întrebați cum inventa cuvintele Shakespeare, ei bine el nu crea cuvinte temporare, de moment, ci avea o abordare complet diferită. El se folosea de cuvintele deja existente pe care le modifica dându-le noi sensuri prin următoarele metode: împreuna două cuvinte, schimba verbele în adjective, schimba substantivele în verbe și invers, adăuga prefixe sau sufixe la cuvintele deja existente.
În cele ce urmează vă prezentăm câteva cuvinte inventate de celebrul dramaturg englez care se regăsesc și în limba română:
ASASINARE
Cuvântul a fost folosit pentru prima dată în piesa „Macbeth” (Actul 1, scena 7). În această piesă există multă intrigă, iar dramaturgul a simţit nevoia să inventeze un nou cuvânt pentru crimă. Interesant este faptul că acest cuvînt era folosit de câteva secole, dar niciodată pentru a desemna actul uciderii înainte de „Macbeth“.
NĂUCIT
În piesa „Îmblânzirea scorpiei” (actul IV, scena 5) personajul principal, Katherine, îi spune tatălui ei că ochii ei au fost „năuciţi‟ de soare pentru a sublinia efectul orbitor al soarelui asupra ochilor ei. Cuvântul există şi în ziua de azi, însă de-a lungul timpului „invenția“ lui Shakespeare a evoluat şi a primit noi semnificaţii. În zilele noastre, „a năuci“ înseamnă mai degrabă „a impresiona“, deşi nu acesta era semnificația gândită de cel supranumit „Poetul din Avon”.
CU SÂNGE RECE
Această expresie a fost folosită de Shakespeare pentru prima dată în piesa „King John“ (actul III, scena 1) pentru a descrie o persoană dură şi lipsită de emoţii, asemenea unei reptile.
Pentru a evita redundanța, dramaturgul englez a fost nevoit să inventeze noi modalități pentru a descrie personajele ticăloase din piesele sale care erau pline de povești de gelozie, intrigă și răzbunare.
ÎNCĂIERARE
În piese celebre precum „Hamlet“ sau „Macbeth“, Shakespeare a inventat scene de luptă de mică amploare, pe care le-a denumit „încăierări“.
Cuvântul a fost folosit pentru prima dată de către personajul Philo din piesa „Antoniu şi Cleopatra“. Când Shakespeare a scrie această piesă, substantivul „încăierare“ nu exista, ci doar verbul „a lupta“.
MOHORÂT
Verbul „a se întuneca” exista înainte ca Shakespeare să transforme cuvântul într-un adjectiv în mai multe dintre piesele scrise de el.
CURTE
Acest cuvânt era folosit pentru a descrie acțiunile oamenilor pe care aceștia le făceau pentru a dezvolta o relație romantică, amoroasă ce putea duce la căsătorie.
Shakespeare i-a modificat înțelesul și l-a folosit pentru prima dată în piesa „ Negustorul din Veneția” pentru a face referire la curtea regelui, la reședința domnească.
GENEROS
Cuvântul provine din latinescul „generosus”, care înseamnă titlu nobil. În această formă Shakespeare l-a folosit pentru prima dată în piesa Hamlet.
Foto: Pexels.com
