Istoria României a fost una plină de evenimente care au influențat decisiv dezvoltarea ulterioară a țării. Unul dintre evenimentele memorabile a fost, de exemplu, abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza în 1866, care a dus ulterior la venirea pe tronul țării a lui Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen.
Regele Carol I a condus Principatele Române și apoi România timp de 48 de ani, având cea mai lungă domnie din istoria țării noastre, cu un an mai mare decât cea a lui Ștefan cel Mare.
Alexandru Ioan Cuza are marele merit de a fi unit sub domnia sa Moldova și Țara Românească. Din păcate pentru el, liberalii radicali și conservatorii s-au înțeles între ei ca să îl dea jos pe conducătorul țării, nemulțumiți de reformele acestuia. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar după exilarea acestuia țara risca dizolvarea acestei uniri.
Imediat, după abdicarea lui Cuza din 10/11 februarie 1866, Ion C. Brătianu a mers în Germania la Düsseldorf și s-a întâlnit cu Carol și cu tatăl său, obținând acordul acestuia de a deveni principe. Viitorul rege al României a călătorit spre București cu un pașaport fals, din cauza conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Pe data de 6 mai 1866, principele a sosit la Baziaş unde s-a întâlnit cu Ion C. Brătianu. Cei doi au călătorit separat pe un vapor, la clasa a II-a fără a schimba o vorbă, pentru a nu isca suspiciuni. Carol I intrat în ţara pe care avea să o conducă vreme de 48 de ani pe la Drobeta Turnu Severin.
Nu mai puțin de 30.000 de oameni l-au așteptat pe Carol I la intrarea în București pe 10 mai, când a și depus jurământul în noua sa calitate de domnitor al Principatelor Unite Române în Palatul Mitropolie.
Domnia lui Carol I (10 aprilie 1839 – 10 octombrie 1914) a fost una prosperă pentru România, în care s-au construit șosele și uzine, iar economia țării înflorea de la un an la altul. În această perioadă, România a devenit a doua cea mai importantă țară din lume, după Statele Unite ale Americii, la extracția de petrol. În anul 1877, sub conducerea lui Carol I, România a obținut independența față de Imperiul Otoman.
Regele Carol I a murit pe 27 septembrie 1914, la vârsta de 75 de ani. Acesta avea probleme cu inima și a decedat subit.
În dimineaţa de 27 Septembrie 1914 dormeam încă adânc când mă deşteptă telefonul. Suna îndelung şi cu vădită enervare. Ce s-o mai fi întâmplat? Alerg la aparat. “Dl. Prim Ministru vă roagă să poftiţi imediat la dânsul, Majestatea Sa Regele a murit subit”, a notat I.G. Duca în „Amintiri politice”.
Acesta a continuat: (…) Am plecat repede la Brătianu. (…) De la el am aflat amănuntele morţii. În ajun, Regele fusese excepţional de ager şi bine dispus, îl primise pe Virgil Arion într-o lungă audienţă şi se culcase voios. Pe la 5 dimineaţa se trezise plângându-se că nu poate respira. Regina Elisabeta a sunat după ajutor şi a trimis în grabă să cheme pe Dr. Mamulea. După câteva minute Suveranul a oftat din greu de două trei ori şi a aplecat uşor capul. Regina a crezut că doarme. Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, primul Rege al României, îşi dăduse însă după 48 de ani de rodnică domnie obştescul sfârşit.
Foto: Wikipedia.org
