Toată lumea a învățat la geografie că pe Pământ sunt 7 continente: Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctica, Asia, Australia și Europa. Ultimele cercetări arată că există și al 8-lea continent, iar oamenilor de știință le-au trebuit 375 de ani pentru a îl descoperi.
La nord de Australia și de Noua Zeelandă, scufundat în Oceanul Pacific, se găsește continentul numit Zealandia. În 2017, un grup de geologi a anunțat descoperirea noului continent cu o suprafață de 4,9 milioane de km pătrați, adică de aproximativ șase ori mai puțin decât Madagascarul.
Potrivit oamenilor de știință, 94 la sută din suprafața continentului se află sub apă, deasupra găsindu-se câteva insule, printre care și Noua Zeelandă. Deși enciclopediile, hărțile și motoarele de căutare ale lumii au fost categorice, susținând că există doar șapte continente, echipa de cercetători a informat cu încredere lumea că acest lucru este greșit.
Acesta este un exemplu clar al modului în care ceva foarte evident poate dura ceva timp pentru a fi descoperit, a declarat Andy Tulloch, geolog la New Zealand Crown Research Institute GNS Science, care a făcut parte din echipa care a descoperit Zealandia, pentru bbc.com.
Noul continent, Zealandia, are foarte multe secrete și a fost foarte greu de studiat, fiindcă se află la 2 km sub apă. Cu toate acestea, oamenii de știință au efectuat foraje până la 860 de metri sub placa oceanică, în șase locuri diferite, de unde au prelevat bucăți din continent, pentru a-i înțelege mai bine istoria. Cercetătorii au putut examina astfel sedimente ce oferă informații despre schimbările geografice, vulcanice și climatice care au avut loc pe Zealandia cu până la 80 de milioane de ani în urmă.
În felul acesta, au fost studiate 8.000 de specii care ar fi trăit pe acest continent, cu mai bine de 10 milioane de ani în urmă. Totodată, s-a aflat că fundul oceanic era la o adâncime mult mai mică decât este în prezent. Potrivit oamenilor de știință, Zealandia pare să fi provenit din supercontinentul numit „Gondwana”, care a început să se fragmenteze în urmă cu 160 de milioane de ani.
Scoarta continentală are de obicei aproximativ 40 km adâncime, semnificativ mai groasă decât crusta oceanică, care tinde să fie în jur de 10 km. Pe măsură ce era tensionată, Zealandia a ajuns să fie întinsă atât de mult încât crusta să se extinde acum doar cu 20 km în jos. În cele din urmă, continentul s-a scufundat, deși nu chiar la nivelul crustei oceanice normale și a dispărut sub apă.
Europa. Din punct de vedere etimologic, numele de Europa vine din limba greacă, de la cuvintele „Eur”, care însemna „întins”, şi „op”, care înseamnă „ochi”. Denumirea de Europa a fost folosită pentru prima dată în Legendele Olimpului. Se pare că Zeus, conducătorul zeilor, s-a îndrăgostit de inocenta nimfă pe nume Europa (sora lui Cadmus şi fiica regelui Agenor al Feniciei făcută cu Telephasa) ce culegea flori împreună cu însoţitoarele sale pe litoralul pontic.
Africa. Denumirea a fost dată de romani. Africa vine de la cuvântul arab afar – „praf” sau „pământ”.
America. Numele acestor continente provine de la exploratorul Amerigo Vespucci.
Antarctica. Numele acestui continent înseamnă „opus Arcticii”. Arktikos este numele grecesc al constelației Ursa Mare de deasupra Polului Nord.
Asia. În asiriană, Asia înseamnă „soarele răsare”.
Australia. Numele continentului vine de la „terra australis incognita” care înseamnă „teritoriu sudic necunoscut”.
Foto: Pexels.com, digi24.ro și bbc.com
