Sirenele au fost prezentate publicului larg ca fiind niște creaturi ale mării, cu jumatate de corp de femeie și jumatate de pește, un glas divin și o frumusețe fermecătoare. Dar, oare a văzut cineva, vreodată, aceste creaturi?
Legenda apariției sirenelor duce însă mult mai departe. Aceste femei superbe, au reprezentat reîncarnarea morții sub o imagine seducatoare. De cele mai multe ori ascunse de ochii curioșilor, sirenele ispiteau marinarii naivi de pe mare în necunoscut, împingându-i ulterior la moarte.
Sirenele, așa cum sunt cunoscute astăzi, au apărut în istorie din cele mai vechi timpuri, încă de pe vremea civilizațiilor elene.
În vechea mitologie elenă, fiicele zeului râului au fost blestemate cu corp de pește de către Demetra. Acestea au devenit ulterior creaturi malefice. De regulă stăteau pe stâncile din largul mărilor și cântau de la depărtare pentru a atrage marinarii care nu le puteau rezista spre moarte. În scrierile lui Homer, Ulise a adus sfârșitul sirenelor într-o călătorie pe mare, împreună cu echipajul său. El s-a legat cu frânghii de catargul corabiei și și-au acoperit urechile cu ceară. În momentul în care creaturile morții și-au făcut apariția, Ulise a rezistat la melodiile lor și a făcut față morții. Astfel, sirenele au murit aruncându-se în mare. Conform legendei, zilele sirenelor aveau a se sfârși în momentul în care cineva avea să reziste farmecelor lor.În timpurile străvechi zeitățile cu înfățișare de sirene erau venerați în Grecia, Roma, India și Siria.
În cultura modernă, sirenele fac trimitere la femeile care ispitesc și pot manipula cu frumusețea lor. Femei care prin frumusețea lor aduc nefericire și ghinion în viețile bărbaților. În trecut, acestea aduceau moarte, urmând ca mai apoi să se folosească de puterea seducției pentru a-și duce la bun sfârșit obiectivele. Fiind creaturi din adâncul mărilor, ele reprezentau frumusețea neimaginabilă. În aceeași proporție și fructul interzis, pericolul care se poate ascunde prin apele necunoscute.
Pe 9 ianuarie 1493, în timpul călătoriilor sale în scopul de a descoperi noi meleaguri pe coastele europene, Cristofor Columb spune despre sirene:
“Cu o zi înainte, când Amiralul se pregătea să plece la Rio del Oro, a spus că a văzut trei sirene care au sărit foarte sus din apă, dar nu erau aşa frumoase cum se spunea, cumva, arătau ca nişte bărbaţi. A spus că a văzut câteva în Guineea, pe coasta Manegueta”
Cântecul sirenelor ar fi fost văzut mai mult ca un strigăt, o chemare către necunoscut. O abandonare a sinelui și o predare în mâna adâncurilor. Astfel creaturile erau călăuzele marinarilor ghinioniști între viață și moarte, spre o renaștere prin înec.
Francezul Michel Meurger, expert în povestirile despre ființele din necunoscuturile acvatice anula toate relatările cu privire la aparițiile de sirene. Acesta le cataloga ca fiind naive sau halucinații cu care se hrănesc marinarii superstițioși.
