Atunci când auzim cuvântul „potop” automat gândul ne poartă la Biblie și la istoria lui Noe și a celebrei lui arce cu care Dumnezeu i-a cerut să salveze lumea.
Din cauză că lumea păcătuia tot mai mult, Dumnezeu a adus Potopul pentru a-i pedepsi pe oamenii răi, însă i-a spus lui Noe să construiască o arcă pentru a salva oamenii buni și animalele lor. La finalul unei călătorii care a durat 40 de zile şi 40 de nopţi, arca lui Noe a eşuat pe vârful muntelui Ararat, iar Biblia ne spune că acest eveniment s-a consumat în anul 2345 înainte de era noastră.
După cum scrie crestinortodox.ro, povestea lui Noe și a Marelui Potop se regăsește în toate marile culturi și civilizații ale lumii. Ea oscilează între mit și realitate deoarece unii o consideră pură ficțiune, în timp ce creștinii fervenți sunt convinși că Noe a existat și că Potopul a fost o realitate.
Povestea vorbește despre o supraviețuire miraculoasă care a înfierbântat nu numai mințile populațiilor, ci și a oamenilor de știință. Ca urmare, cercetători din diverse domenii ale științei s-au transformat în exploratori și aventurieri și și-au dedicat carierele procesului de identificare a urmelor potopului preistoric și ale dezlegării unei istorii plină de contradicții.
Relatarea biblică a Potopului nu începe asemenea unui basm cu „a fost odată ca niciodată”. Biblia precizează anul, luna și ziua când au avut loc toate evenimentele care au avut legătură cu Potopul și oferă informații legate de dimensiunile arcei construite de Noe. Toate aceste detalii scot în evidență faptul că Potopul a fost o realitate, nu o legendă.
Arca lui Noe era asemenea unei imense cutii dreptunghiulare. Biblia spune că această corabie măsura trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime. Conform cercetărilor istoriografice, aceste dimensiuni echivalau cu 137 de metri lungime, 23 de metri lățime și 14 metri înălțime.
Conform surselor biblice, arca a fost construită din așa-zisul lemn gofer. Acest cuvânt are origini ebraice și este unic în întregul Tanah, fiind aproape imposibil de tradus. există câteva variante românești – „salcâm”, „cedru” și „pin” – însă nu există un consens asupra sensului exact al cuvântului.
Arca a fost izolată cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară, avea trei niveluri și mai multe compartimente. Era prevăzută cu o ușă laterală și, din câte se pare, în partea de sus erau mai multe ferestre. De asemenea, există informații cum că acoperișul era puțin ridicat în partea mediană, având o pantă lină, astfel încât apa să se poată scurge.
Biblia nu precizează cât timp i-a luat lui Noe să construiască arca, dar, din câte se pare, construirea acesteia a durat zeci de ani. De asemenea, se spune că, atunci când i s-a născut primul fiu, Noe avea peste 500 de ani, iar Potopul a venit când el avea 600 de ani.
Atunci când Dumnezeu i-a cerut lui Noe să construiască arca, cei trei fii ai lui erau deja adulți și erau căsătoriți. Trecuseră, probabil, 50 sau 60 de ani, ceea ce, la un calcul simplu, ar putea să însemne că arca a fost construită în 40 sau 50 de ani.
Relatarea Potopului este o istorisire universală care se întâlnește la toate ramurile neamului omenesc. Pentru că a fost transmisă din generație în generație, aceasta a fost distorsionată, existând de altfel mai multe variante.
Legenda greacă spune că bărbatul și femeia care supraviețuiesc potopului trebuie să repopuleze pământul aruncând în urma lor niște pietre. Apoi, acele pietre devin bărbați și femei.
Varianta hindusă a legendei vorbește despre un bărbat care este avertizat de un pește că un potop va distruge omenirea. Peștele îl învață pe acesta să construiască o barcă, iar omul supraviețuiește potopului deoarece peștele duce barca într-un loc sigur.
În legenda babiloniană apar un bărbat și o femeie care supraviețuiesc potopului și care primesc nemurirea devenind zei.
În sfârșit, legenda aztecă se referă la un bărbat care, împreună cu soția lui și cu copiii, supraviețuiesc potopului, în vreme ce toți ceilalți oameni sunt transformați în pești.
Foto: BBC
