Suprafața Pământului s-a tot schimbat de-a lungul timpului, fiind formate noi continente ca urmare a mișcărilor tectonice. Lumea din prezent este mult schimbată față de ceea ce era în trecut. O parte necunoscută, încă neexplorată complet o reprezintă lumea acvatică, în special cea a oceanelor.
Oceanul Atlantic acoperă aproximativ 20% din suprafața Terrei și este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ după Oceanul Pacific. Istoricii presupun că acesta s-ar fi format acum aproximativ 174 de milioane de ani, când placa americană din supercontinentul Pangeea s-a îndepărtat de supercontinentul Afro-Eurasia.
Cercetătorii au explorat Oceanul Atlantic, de-a lungul timpului, și au încercat să îi descifreze misterele din adâncuri. Astfel că, în anul 1986, a fost realizată o hartă a fundului Oceanului Atlantic, după mai multe scufundări realizate de către Bruce Heezen și Marie Tharp. Harta a fost desenată de către Heinrich Berann. 
Marie Tharp (1920–2006) a fost un geolog și cartograf oceanografic american care, în parteneriat cu Bruce Heezen, a creat prima hartă științifică a fundului Oceanului Atlantic. Lucrările lui Tharp au dezvăluit prezența crestei atlantice medii, provocând o schimbare de paradigmă în știința Pământului, care a condus la acceptarea teoriilor plăcilor tectonice și a derivei continentale.
Cresta „Mid-Atlantic” este o creastă mijlocie a oceanului, o placă tectonică divergentă situată de-a lungul podelei Oceanului Atlantic și o parte din cel mai lung lanț muntos din lume. În Atlanticul de Nord, aceasta separă plăcile eurasiatice de cele nord-americane, iar în Atlanticul de Sud separă plăcile africane de cele sud-americane. Deși creasta „Mid-Atlantic” este în mare parte o caracteristică subacvatică, mai multe porțiuni din ea au suficientă altitudine pentru a se înălța deasupra nivelului mării. Cea mai bună dovadă o reprezintă insula Islanda, , care este o secțiune din această creastă, cunoscută la nivel științific și sub numele de Creasta Reykjanes. „Mid-Atlantic” se extinde cu aproximativ 2,5 centimetri pe an ca urmare a mișcărilor tectonice, potrivit researchgate.net.
Oamenii de știință consideră că peste aproximativ 247 de milioane de ani Oceanul Pacific va fi înghițit de Oceanul Atlantic. Acesta din urmă este într-un continuu proces de expansiune în timp ce Oceanul Pacific se micșorează pe zi ce trece. Evenimentul va avea loc din cauza faptului că placa tectonică americană se va depărta din ce în ce mai mult de continentele Africa și Europa, iar Oceanul Atlantic va avea, astfel, dimensiuni din ce în ce mai mari.
Foto: Pexels.com
