Circulă pe internet o mulțime de videoclipuri și imagini din locul de întâlnire al oceanelor Atlantic și Pacific unde se vede clar o diferență între cele două ape. Pe o parte se află o apă albastră și limpede, pe cealaltă apa are un aspect verzui și tulbure.
Multe dintre aceste videoclipuri explică că aceasta este linia de separare dintre oceanele Atlantic și Pacific, un loc în care specialiștii susțin că apa sfidează propriile legi și refuză să se amestece.
Apa nu se amestecă cu ea însăși în orice situație, peste tot în lume. De exemplu, sunt cazuri în care apele se comportă ca două capete pozitive ale unui magnet în locul în care oceanele Atlantic și Pacific se unesc între America de Sud și Antarctica. Cu toate că ochii noștri văd un lucru, apele Atlanticului și Pacificului se amestecă cu siguranță.
Oceanele Atlantic și Pacific se întâlnesc în Strâmtoarea Drake, care este un blocaj oceanic de 850 de kilometri lățime între America de Sud și Antarctica. Este un mic loc turbulent, temut de marinari de când a fost descoperit pentru prima dată în anii 1500.
Cu mult timp în urmă, un specialist a privit harta giganticului Atlantic și Pacific și a decis că Strâmtoarea Drake va fi poarta de acces de la unul la altul. Desenarea unei mici linii pe o hartă între Capul Horn, la vârful cel mai sudic al Chile, și Peninsula Antarctică a fost cel mai simplu mod de a face acest lucru.
Motivul acestui fenomen ciudat se datorează diferenței de densitate a apei, temperatură și salinitate a apei de topire glaciară și a apelor de pe țărm din golful Alaska, ceea ce face dificilă amestecarea.
Ken Bruland, profesor de științe oceanice la Universitatea din California-Santa Cruz, a ajuns în acel loc. El a spus că scopul călătoriei sale a fost să examineze modul în care vârtejuri uriașe, curenți care se deplasează lent, cu diametrul de sute de kilometri, se mișcă de pe coasta Alaska în Golful Alaska.
Aceste vârtejuri poartă adesea cu ei cantități uriașe de sedimente glaciare datorită râurilor precum râul Copper din Alaska, lung de 460 km, apreciat pentru somonul său și care provine din ghețarul Copper. Se golește la est de Prince William Sound, purtând cu el toată acea argilă și sedimente grele. Și cu acel sediment vine și fierul.
„Râurile ghețare în timpul verii sunt ca niște fierăstraie care erodează munții de acolo”, a spus Bruland, potrivit Geology Page.
Odată ce aceste râuri glaciare se revarsă în corpul mai mare de apă, ele sunt preluate de curenții oceanici, se deplasează de la est la vest și încep să circule acolo. Aceasta este una dintre metodele principale prin care fierul – găsit în argila și sedimentele scurgerii glaciare – este transportat în regiunile lipsite de fier din mijlocul Golfului Alaska.
Cu siguranță, apele Atlanticului și Pacificului se amestecă și, potrivit lui Sally Warner, profesor și oceanograf fizic la Universitatea Brandeis, se pot amesteca mai mult decât alte ape care se află la punctele de întâlnire ale oceanelor lumii.
Dar dacă există o linie vizibilă în apă oriunde în zonă, cel mai probabil are de-a face cu apele la două temperaturi diferite:
„Apa din jurul Antarcticii este mai rece decât apa din nord. Probabil că ceea ce oamenii cred că delimitează apa Atlanticului de apa Pacificului este mai probabil un front care delimitează apa mai rece din Antarctica de apa mai caldă din nord”, mai spune profesorul, potrivit How Stuff Works.
Foto: Captură Youtube
