Nu de puține ori am auzit expresia ”gol pușcă” folosită în diferite discuții. Sensul acesteia este destul de ușor de înțeles, fiind folosit în diferite fraze pentru a defăima o persoană. Apariția în limba română a sintagmei are o istorie interesantă pe care o vom prezenta în rândurile de mai jos.
În vorbirea publică, expresia a apărut într-un articol care făcea referire la un politician care a fost văzut gol pușcă la plajă, într-o companie nefavorabilă, făcând astfel referire la goliciunea trupului.
Sintagma a avut, de asemenea, și un sens figurativ, fiind evidențiat faptul că politicianul a fost părăsit de oamenii de încredere din jurul său. Practic, a avut loc o demascarea totală a caracterului lui.
Legătura dintre goliciune și armă reprezintă un mister, fiindcă putea fi ales orice alt obiect. Ba mai mult, ar fi mers mult mai bine o sabie, de exemplu, care ar fi fost scoasă din teacă și dezvăluită. Lucrurile nu au stat așa, fiind preferată o armă de foc.
Trebuie precizat că în limba noastră, atunci când se face referire la goliciune, s-a referit în primă instanță la boabe, plante şi vieţuitoare şi, ulterior, la diferite obiecte. Această situație poate fi întâlnită, de exemplu, la bobul de mazăre (după ce a fost scos din carapacea vegetală ce-l înconjoară). Dintre viețuitoare, șarpele este cel mai bun exemplu, după ce şi-a lepădat pielea. În ceea ce privește obiectele, au atras atenţia cele din mediul familiar al vorbitorilor, de obicei lucioase: se spune gol făcăleţ, gol toacă sau gol scripcă! Dar cineva poate fi şi gol ca degetul, se arată pe site-ul ziarullumina.ro.
În felul acesta, lucrurile au evoluat către armele de foc moderne, precum o pușcă sau un pistol, ajungând ca expresia să facă referire și la sărăcie.
Să nu zici că-mi hrăneşti tu fata ori că ţi-am dat-o goală puşcă, povestea Liviu Rebreanu în romanul Ion.
Cert este că expresia „gol pușcă” poate face referire atât la o demascare a caracterului, cât și la evidențierea situației financiare a unei persoane.
Foto: Depositphotos.com
