Limba română este plină de expresii și proverbe, iar unele dintre ele sunt de-a dreptul atât de amuzante încât te fac să te întrebi de unde aveau atât de multă imaginație oamenii în trecut. Multe dintre aceste sintagme sunt folosite și în prezent, oferind comunicării un pic de sare și piper. O astfel de expresie, transmisă din generație în generație, este ”a umbla creanga” şi transmite un mesaj foarte clar într-un mod oarecum haios.
Ei bine, așa cum probabil vă imaginați ”a umbla creanga” înseamnă ”a hoinări” sau ”a pierde vremea fără rost”. În mod sigur cu toții am făcut acest lucru la un moment dat, astfel că expresia ar fi putut fi folosită și în cazul nostru. Dar cum a apărut această alăturare de cuvinte?
Potrivit specialiștilor în lingvistică, în Moldova întâlnim și varianta „a umbla cranga”. Astfel că de la crangă până la creangă a mai fost un singur pas, iar oamenii s-au obișnuit cu ultimul termen fiind și mai ușor de pronunțat. Drept urmare, expresia a putut fi înțeleasă ca și cum „a umbla de colo până colo ca o creangă bătută de vânt”.
În mod surprinzător, unii specialiști în literatură sunt de părere că „a umbla cranga” înseamnă de fapt „a umbla craina”. Acest termen vine din limba ucraineană, care înseamnă „margine” sau chiar „ţară de margine”. Se spune că în felul acesta s-a ajuns la semnificația „a bate laturile”, „a umbla haimana”. Trebuie precizat însă că alți lingviști consideră că termenul „cranga” ar putea veni din cuvântul ucrainean „granca”, care înseamnă hotar, graniță. Drept urmare, „a umbla cranga” face referire la a merge pe margine, pe lângă hotar, departe de regulile sociale.
În mod cert, expresia are farmecul ei fiindcă face referire la ideea de libertate, fără constrângeri sociale, care merge în bătaia vântului exact ca o creangă. Iată, așadar, cum o sintagmă simplă poate exprima ceva atât de frumos. În concluzie, este bine din când în când să mai umblăm creanga.
Foto: Depositphotos.com
