De unde provine cuvântul „DA” în limba română?

De câte ori nu folosim pe zi cuvântul afirmativ „DA”? Deși îl utilizăm des, puțini sunt cei care știm proveniența cuvântului. Majoritatea specialiștilor consideră că termenul „da” provine din limba slavonă veche, precursoarea bulgarei. Aceeași formă este și în limba rusă, cu același înțeles, dar și în limbile din fosta Iugoslavie. În unele documente din trecut, apar afirmații care susțin că termenul „da” din limba rusă este folosit cu sensul de confirmare după anul 1600.

Este interesant de observat faptul că în poloneză și ucrainiană se spune „Tak”, iar în cehă și slovacă „ano”. Așadar, „da” este caracteristic zonei balcanilor și Rusiei, nu tuturor limbilor slave.

Teorii controversate

Cuvântul „Da” ar putea fi totuși de origine slavă, dar folosit cu acest sens doar de anumite popoare slave. O altă teorie controversată presupune o etimologie alternativă, cuvântul de confirmare ar fi preluat din limba latină.

Articole recomandate

De ce spunem „Alo” când răspundem la telefon? Cine a venit cu ideea acestui cuvânt și ce înseamnă el?

Care este cel mai lung cuvânt din limba română?

Pe timpul lui Augustus, limba latină clasică nu a avut un cuvânt echivalent „da”-ului de la noi. Pe atunci era nevoie ca romanii să ofere mai multe explicații atunci când voiau să confirme ceva. Ei foloseau expresii și combinații de cuvinte care conțineau „sic”, „ita”, „vero” toate cu sensul de „așa este”, „într-adevăr”, „în acest fel” sau pur și simplu repetau ceea ce au spus deja.

Cu timpul romanii au găsit soluții mai eficiente scurtând cuvintele sau expresiile sub influența germanicilor care aveau deja conceptul de „da” în limba lor.

În felul acesta se explică faptul că „sic” a devenit „si” în italiană, spaniolă și „sim” în portugheză. În latina răsăriteană echivalentul lui „sic” ar fi fost „ita” (ita quod = așa încât). De-a lungul timpului „ita” a devenit „ida”, „ta” și mai târziu „da”.

Așadar, există două variante care ar explica proveniența cuvântului „da” din limba română, fie din limba slavonă, fie din latină prin metamorfoza cuvântului „ita”. Cei mai mulți lingviști susțin varianta slavă pentru că asemănarea este clară, însă nu vom ști niciodată care este cu exactitate originea „da”-ului din zilele noastre.

Foto: Pexels.com