Constantin Brâncuși a fost unul dintre cei mai mari sculptori ai omenirii. Creațiile sale și-au pus amprenta asupra culturii, geniul artistului ieșind la suprafață într-o perioadă în care arta era pusă la grea încercare. Despre cei 81 de ani de viață ai lui Brâncuși se cunosc și s-au scris multe. Sculptorul a obținut de-a lungul vieții numeroase premii și medalii. Operele sale au fost apreciate de public, iar numele său a rămas scris cu litere mari pentru totdeauna în istorie.
Surprinzător, însă, țara natală nu l-a apreciat așa cum trebuia, fapt pentru care acesta a umblat prin mai toată Europa, stabilindu-se într-un final la Paris. Aici, Brâncuși s-a exprimat la adevărata sa valoare, devenind la un moment dat cetățean francez. Cu toate acestea, el a vrut că majoritatea operelor sale să fie lăsată poporului român. În zadar. Comuniștii le-au refuzat.
În anul 1951, Constantin Brâncuși a decis să doneze statului român 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii şi o serie de piese de mobilier. Toate acestea se găseau în atelierul său de la Paris. Academia Republicii Populare Române a analizat oferta marelui sculptor și a refuzat-o. Motivul a fost unul incredibil, artistul nu respecta tiparele clasice ale domeniului în care activa.
Pentru a înțelege și mai bine de ce a fost refuzată oferta lui Constantin Brâncuși, trebuie specificat că statul român a trimis la Paris o comisie pentru a analiza ceea ce dorește sculptorul să doneze. Așa cum era normal în acea perioadă, la vârful statului se aflau persoane care erau membrii de partid, care nu ieșeau din litera comunismului.
Astfel, printre membrii colectivului de investigaţie se regăseau fosta ţesătoare Constanţa Crăciun (Ministrul Culturii) şi fostul tipograf cu patru clase Teohari Georgescu (Ministrul de Interne). La întoarcerea din Franţa, membrii comisiei s-au adresat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, spunându-i că „Operele lui Brâncuşi sunt nişte opere pe care le-ar putea face orice ţăran neinstruit”. Drept urmare, liderul comunist a notat pe documentul primit din partea delegaţiei că „Operele lui Brâncuşi nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România. Refuzăm!”, potrivit romania-misterioasa.eu.
Pe 28 februarie, respectiv 7 martie 1951, Academia Română a dezbătut cererea lui Constantin Brâncuși de a dona poporului român creațiile sale din atelierul de la Paris. Printre membrii Academiei s-au numărat nume de vază ale culturii românești, precum: Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, poetul Alexandru Toma, Iorgu Iordan, George Călinescu, Alexandru Rosetti şi Gala Galaction.
Iată ce au consemnat membrii Academiei Române în cadrul documentului prezentat, potrivit adevarul.ro:
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte
Nr…. Bucureşti, Calea Victoriei, 125
PROCES-VERBAL Nr. 10 al şedinţei din 7 Martie 1951Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu
Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpesicius şi K.H. Zambaccian.
Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu.1/ Se citeşte procesul-verbal al şedinţei din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
2/ Tov. Acad. I. Iordan depune raportul de activitate pe luna februarie 1951 al Institutului de Lingvistică şi tov. Acad. G. Oprescu depune procesul-verbal al şedinţei din 1 Martie a.c. a Institutului de Istoria Artei.
3/ Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării d-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi.
Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev “Teoria leninistă a reflectării şi artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extreme, cazul Brâncuşi trebue să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist.
D-sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuşi.
Tov. Acad. Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze.Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov. Jalea a intenţionat prin comunicarea D-sale să reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuşi.Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. D-sa cere ca în secţiune să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul comunicării şi propuse spre discutare Secţiunii.
Tov. K. Zambaccian şi Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că “himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numără cel al lui Tolstoi.Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuţii interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită.
D-sa anunţă că, în şedinţa viitoare îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în artă.
Şedinţa se ridică la orele 19.
SECRETARUL SECŢIUNII,
Acad. Mihail Sadoveanu, ss
Nu se știe cu exactitate dacă refuzul autorităților a influențat decizia lui Constantin Brâncuși, care la 1 august 1951 a cerut să primească cetățenia franceză, iar acest drept i-a fost aprobat un an mai târziu. Ba mai mult, într-una dintre vizitele sale în România, Constantin Brancuși le-ar fi spus unor rude:
„V-am lăsat săraci și proști, vă găsesc și mai săraci și mai proști”.
Foto: timpul.md și basilica.ro
