Evoluția cursului de schimb este, de multe ori, un „termometru” al stării de sănătate a unei țări. Atunci când pe scena politică apar turbulențe — cum ar fi depunerea unei moțiuni de cenzură, demisii în lanț sau dificultatea formării unui nou guvern — moneda națională, leul, tinde să piardă teren în fața euro. Exact cum se întâmplă în aceste zile, când PSD s-a retras din Guvernare și a decis să depună o moțiune de cenzură împreună cu AUR.
Această reacție nu este întâmplătoare, ci are la bază mecanisme economice clare legate de încredere, risc și fluxuri de capital. Iată principalele motive pentru care instabilitatea politică lovește direct în valoarea leului:
Investitorii străini care dețin active în România (cum ar fi obligațiuni de stat sau acțiuni la bursă) detestă incertitudinea. Când un guvern se clatină, investitorii se tem că politicile economice se vor schimba sau că reformele necesare vor fi blocate.
Vânzarea activelor: Pentru a-și proteja banii, aceștia vând titlurile de stat sau acțiunile deținute în lei.
Schimbul valutar: Odată ce au obținut lei din vânzare, aceștia îi schimbă imediat în euro sau dolari pentru a-i transfera în piețe mai sigure. Această cerere masivă de euro și ofertă mare de lei duce automat la creșterea prețului euro (deprecierea leului).
Instabilitatea politică afectează ratingul de țară sau percepția de risc. România are nevoie constantă de împrumuturi pentru a-și acoperi deficitul bugetar.
Dacă piețele percep un risc politic ridicat, creditorii cer dobânzi mai mari pentru a împrumuta statul român.
Costurile mai mari de finanțare pun presiune pe bugetul de stat și descurajează investițiile productive, ceea ce slăbește economia pe termen lung și, implicit, moneda.
Nu doar străinii reacționează la criză. Cetățenii și antreprenorii români, obișnuiți cu istoricul devalorizării leului în momente critice, tind să își protejeze economiile.
Refugiul în euro: Mulți români aleg să își schimbe economiile din lei în euro la primele semne de criză guvernamentală, de teamă că prețurile vor crește.
Așteptările inflaționiste: Deoarece multe produse și chirii sunt calculate în euro, deprecierea leului alimentează inflația, creând un cerc vicios în care teama de scumpiri accelerează devalorizarea monedei.
Instabilitatea politică duce adesea la blocarea aparatului administrativ. Miniștrii nu mai semnează acte, proiectele de infrastructură bat pasul pe loc, iar atragerea fondurilor europene (precum PNRR) poate fi întârziată.
O intrare mai mică de euro în țară (din fonduri europene) înseamnă o ofertă mai scăzută de valută pe piață.
Lipsa reformelor semnalează piețelor că economia nu se va moderniza, reducând atractivitatea leului pe termen mediu.
În astfel de momente, BNR intervine adesea pentru a „netezi” variațiile bruște. România practică un regim de flotare administrată, ceea ce înseamnă că Banca Centrală nu lasă cursul să explodeze peste noapte, folosind rezervele valutare pentru a vinde euro și a cumpăra lei, susținând astfel moneda națională. Totuși, dacă criza politică este profundă și de durată, eforturile BNR devin extrem de costisitoare și greu de susținut.
Așadar, instabilitatea politică nu este doar o problemă de „televizor”, ci are un cost direct în buzunarul fiecăruia. Un leu mai slab înseamnă rate mai mari la creditele în valută, benzină mai scumpă și prețuri mai mari la raft. Stabilitatea guvernamentală rămâne, astfel, cel mai bun aliat al puterii de cumpărare.
Moneda naţională s-a depreciat joi (30 aprilie), în raport cu euro, care a fost calculat de Banca Naţională a României (BNR) la 5,1417 lei, în creştere cu 4,13 bani (0,8%) faţă de cotaţia precedentă, de 5,1004 lei, înregistrând un nou maxim istoric. Totodată, leul a pierdut teren în faţa dolarului american, care a fost cotat la 4,3965 lei, în creştere cu 3,70 bani (+0,84%), comparativ cu miercuri, când s-a situat la 4,3595 lei.
