Leul nu a fost nicicând o monedă puternică. De fapt, la nivel european, leul a fost mai mereu printre codașele Europei, iar după apariția Euro la 1 ianuarie 1999, leul s-a depreciat constant. Totuși, a avut și perioade de glorie și cel mai puternic leu din istorie l-am avut chiar la început.
În anul 1859, Moldova se unește cu Țara Românească după ce la data de 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar pe 24 ianuarie al aceluiaşi an şi al Ţării Româneşti. Oficial, numele de România a fost recunoscut pentru prima dată în anul 1862, în cadrul primei Adunări Generale de după unirea Moldovei cu Ţara Românească.
La doar 8 ani, ia naștere în România sistemul monetar, după ce Petre Mavrogheni a depus proiectul de lege în Parlament. Pe 22 aprilie/4 mai 1867 a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monetelor naţionale”, care a intrat în vigoare la 1 ian. 1868. Legea din 1867 prevedea emiterea următoarelor monede:
Tot atunci, România a avut cel mai puternic leu. În acea perioadă, cu un singur leu se puteau cumpăra zece pâini. În acele timpuri un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era doar 0,05 lei.
Pentru a afla răspunsul la întrebare, trebuie să ne întoarcem în timp cu mai bine de 300 de ani. Istoria leului românesc începe în secolul al XVII-lea. La acea vreme, în principatele române se foloseau talerii olandezi ca monedă de schimb, care mai purtau și denumirea de „löwenthaler”.
„Banii nu sunt singurul răspuns, dar fac diferenţa” (Barack Obama)
Moneda „löwenthaler” avea gravată pe partea din spate un leu rampant. Din cauza pronunției dificile și a desenului de pe monedă, românii au adoptat banul și i-au dat denumirea de „leu”. Chiar și după ce talerul olandez a fost scos din uz, locuitorii principatelor române îl foloseau ca o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”. La sud de Dunăre, bulgarii au „leva” ca monedă oficială, care în traducere liberă înseamnă tot… „leu”.
