În urmă cu 133 de ani se inaugura, chiar în inima Bucureștiului, una dintre cele mai îndrăgite clădiri din Capitală, Ateneul Român. Acesta avea să devină în timp un simbol al culturii naționale, un important exponent arhitectonic și spiritual, nu doar al unui oraș, ci al întregii națiuni române.
Clădirea Ateneului, locul în care sunt organizate, într-o ambianţă fastuoasă, expoziţii, concerte şi conferinţe, îşi are povestea legată de multe personalităţi, nume mari ale culturii româneşti.
Puțini cunosc, însă, istoria acestui impunător edificiu și cum a fost el construit cu banii proveniți dintr-o subscripție publică națională.
Naturalistul Constantin Esarcu, unul dintre întemeietorii Societăţii Ateneul Român, îşi dorea încă din anul 1865 ridicarea unui edificiu dedicat exclusiv ştiinţei şi culturii a cărui arhitectură să corespundă acestei destinaţii.
De la simple vorbe s-a trecut la fapte. Astfel, Primăria Bucureștiului a donat terenul pe care erau deja turnate fundaţiile viitorului manej, edificiu aparţinând Societăţii Ecvestre Român.
Destinaţia iniţială a terenului se schimbă, însă, şi se hotărăşte ca în locul manejului să se ridice clădirea Ateneului Român. Aceasta a fost construită cu banii proveniți dintr-o subscripie publică.
Apelul a fost lansat cetăţenilor din toată țara de către Constantin Esarcu, printr-un slogan pe cât de simplu, pe atât de eficient.
Cuvintele „Daţi un leu pentru Ateneu” s-au dovedit a fi cu adevărat inspiratoare deoarece ideea apelului s-a transformat rapid într-o adevărată lecţie de unitate și de trezire a conştiinţei naţionale.
Astfel, în urma organizării acestei loterii naţionale, au fost strânși peste 500.000 de lei de aur care, împreună cu alte donații, au dus la demararea lucrărilor de construcție, în 1886. În final, costurile s-au ridicat la 836.000 de lei de aur.
Interesant nu este doar ingeniozitatea prin care, la sfârșit de secol XIX, au fost strânse aceste fonduri, ci și faptul că frumoasa clădire a fost ridicată într-un timp scurt, de doar doi ani: 1886-1888.
Dintre toate proiectele prezentate a fost ales cel al arhitectului francez Albert Galleron, care mai realizase în Bucureşti Palatul Băncii Naţionale (1880–1885).
Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 26 octombrie 1886, iar lucrările puteau începe pe vechile fundaţii, rezultând un corp central circular.
Au fost două etape de construcţie: prima, între 1886 și 1889, în care a fost ridicat corpul principal şi cupola ce-l acoperă, iar a doua etapă cuprinsă între 1893 și 1897, când a fost ridicată anexa aflată în spatele Ateneului.
Clădirea are o înălţime totală de 41 de metri şi este construită în stil neoclasic, cu elemente de decoraţiune tipice arhitecturii franceze de sfârşit de secol XIX. Construcţia din planul central prezintă un stil eclectic.
Soarta a făcut ca, după mai bine de cinci decenii, Ateneul Român să fie refăcut tot datorită generozității poporului român după ce a fost grav avariat în urma bombardamentelor care au lovit Bucureștiul în 1944, în cel de-al Doilea Război Mondial.
Avioanele germane cantonate la Otopeni au decolat, din ordinul lui Adolf Hitler, și au pornit un bombardament asupra Bucureştiului.
Atacul a avut loc în zilele de 24 şi 25 august, atât ziua cât şi noaptea, fiind lovite o serie de edificii de mare însemnătate precum Teatrul Naţional, Palatul Regal, Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa și Ateneul Român.
Foto: Wikipedia
