București este cel mai important oraș al României. Cu o populație de peste două milioane de locuitori în 2019, așezarea București a fost menţionată pentru prima dată ca oraş în anul 1459, fondator fiind Vlad al III-lea Ţepeş, nepotul lui Mircea cel Bătrân. În anul 1659, Bucureştiul devine în mod oficial capitala Ţării Româneşti, sub domnia lui Gheorghe Ghica. Totuși, de-a lungul vremii, mulți s-au întrebat de unde provine denumirea celui mai mare oraș românesc și istoricii au încercat să răspundă.
În secolul al XIV-lea, Bucureştiul avea 160 de metri pătraţi. În centrul așezării era un turn înalt fix la o răscruce de drumui. Încet-încet, oamenii au început să se adune în jurul turnului şi aşa a luat naştere Bucureştiul.
Legenda spune că numele oraşului Bucureşti pleacă de la un cioban care venea cu oile pe meleagurile actualului oraş. Este greu de verificat o astfel de sursă, dar legenda poate avea un sâmbure de adevăr. Prima consemnare a legendei lui Bucur se regăseşte în monografia istoricului braşovean sas, Johann Filstich, intitulată „Tentanem Historiae Vallachicae”.
“(…) numele acestui oraş, cum i se zice în Ţara Românească, se trage de la un schit, aşezat pe un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo şi avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică Bucureşti (…)”
O ipoteză ceva mai pământeană arată că numele Bucureștiului s-ar fi putut trage de la vegetația din preajma sa. În jurul anului 1800, într-o lucrare apărută în Austria, la Viena, apare ipoteza că denumirea oraşului de pe Dâmboviţa „se trage de la pădurile de fag ce se numesc Bukovie”.
Istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) susține și el ipoteza conform căreia părintele așezării a fost un cioban pe nume Bucur.
“odinioară un sat de păstori şi plugari, al moşului Bucur, de unde vin moşia lui şi coboratorii lui, Bucureştii, localitatea însăşi nefiind decât moşia Bucureştilor, a oamenilor coborâţi din acest moş, care este Bucur”
Așadar, e greu de spus cu exactitate de unde provine numele Capitalei României. Cu toate acestea, din punct de vedere etimologic, termenul provine dintr-un “nume vechi şi de tradiţie la români, Bucur” şi face parte “din familia cuvintelor a (se) bucura, bucurie, bucuros”.
