După Primul Război Mondial, Capitala României, Bucureștiul, începea să își revină. Bombardamentele încetaseră de doi ani, iar noi clădiri începeau să își facă apariția. Deși se trăia mai greu în acele timpuri , orașul căpăta noi forme și se dezvolta ușor, ușor.
Durerea pricinuită de Primul Război Mondial (1914-1918) începea să scadă din ce în ce mai mult, iar oamenii reveneau la viața lor normală. Astfel, orașul începe să se dezvolte și apar noi clădiri. Administrația locală se reorganizează, iar în București apar primele bănci străine. Multe clădiri sunt puse la pământ, iar în locul lor răsar altele noi, pe principii moderne. Se deschid cinematografe și muzee, iar pe străzi apar tot mai multe „trăsuri fără cai” (automobile).
Bucureștiul se dezvolta într-un ritm accelerat și intra în rândul capitalelor europene cu: 3.000 de abonaţi la serviciul telefonic, lungimea liniilor de tramvai era de aproape 30 de kilometri, dintre care 13,35 erau destinaţi celor trase de cai şi 15,87 celor electrice, iar reţeaua de distribuţie a energiei electrice măsura 236,8 kilometri.
Oamenii prindeau poftă de viață și voiau să se dezvolte, astfel că după mult timp în București se construia foarte mult pe verticală. Astfel, într-un interval de 15 ani se ridică aproximativ 30.000 de clădiri. În imagini se va putea vedea: hotelul Hilton, Ateneul Român și multe alte zone din București într-o continuă dezvoltare.
Cu toate că Primul Război Mondial a schimbat fața lumii, oamenii au înțeles că doar împreună pot realiza lucruri mărețe. Astfel, până la Al Doilea Război Mondial pentru București a urmat o dezvoltare modernă. Deși, a fost o perioadă scurtă, realizările au fost impresionante.
Administrația locală, de la acea vreme, a înțeles nevoia de schimbare, iar mersul societății a avut un ritm mai accelerat. Orașul a căpătat noi forme și noi arome, iar oamenii și-au pus amprenta pe creațiile lor. În aer se simțea un miros plăcut de Occident, fapt pentru care Bucureștiul a fost și numit Micul Paris.
