Nichita Stănescu este considerat a fi unul dintre cei mai talentați poeți și scriitori români. Nichita Stănescu a avut o viață fascinantă care s-a sfârșit mult prea devreme. Avea doar 50 de ani când poetul care numea limba română „dumnezeiesc de frumoasă” a încheiat socotelile cu viața. Viciile au fost prea mari pentru un poet imens care ajunsese să bea și două sticle de vodcă pe zi. Există un mit potrivit căruia Nichita Stănescu nu avea clanță la ușă. De ce?
Nichita Stănescu s-a născut în 1933 în Ploiești și a murit 50 de ani mai târziu în București. Ultimii ani din viață, Nichita Stănescu i-a petrecut alături de Dora, o femeie mai tânără cu 23 de ani decât poetul.
Pictorul Mircia Dumitrescu îi vizita des pe cei doi și petrecea ore întregi în sufrageria lui Nichita Stănescu.
„De când intrai. Te întâmpina normal un om total sărac care, până să se însoare cu Dora, avea o saltea aşezată pe jos şi o masă cu şase scaune bonanza, pe care şi alea cred că i le dăduse cineva, şi un dulăpior bonanza, dar bătălia, vorbele, ideile… Era un loc unde te informai şi puteai să ştii tot. Din afară. Brusc. Erai în plin cancan. Mi-aduc aminte… Veneau şi generali de Securitate şi oameni foarte mari, erau şi mediocri mulţi care se vânturau pe acolo. Vă daţi seama că, dacă era un om care n-avea clanţă la uşă… Împingeai uşa şi intrai în casă, pur şi simplu”, a rememorat Mircia Dumitrescu, profesor universitar al Academiei de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.
S-a spus despre autorul poemului „Emoție de toamnă” că ajunsese să bea și două sticle de vodcă pe zi. „Cu toate că bea foarte mult, peste două sticle de vodcă pe zi, Nichita nu era aproape niciodată beat. Alcoolul îi producea o stare de efervescenţă intelectuală vecină cu geniul“, avea să rememoreze prozatorul Ștefan Agopian, un apropiat al lui Nichita Stănescu.
În noaptea de 12 spre 13 decembrie a anului 1983, la vârsta de 50 de ani, se stingea Nichita Stănescu într-un spital din București. Diagnosticul oficial? Stop cardio-respirator. La autopsie, medicii au rămas consternați. „S-a constatat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Şi-l băuse pe tot”, a povestit poetul Cezar Ivănescu.
Emoţie de toamnă
de Nichita StănescuA venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
