Mircea cel Bătrân a domnit în Țara Românească între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418. Acesta a fost unul dintre cei mai apreciați conducători, faptele de vitejie și lupta cu Imperiul Otoman i-au asigurat un loc pentru eternitate în istoria țării noastre.
Domnitorul s-a născut în 1355, în Țara Românească, și a murit pe 31 ianuarie 1418, la Curtea de Argeș. Potrivit datelor istorice, Mircea ar fi avut două soții: pe doamna Mara și pe doamna Anca. În ceea ce privește urmașii săi, domnitorul a avut mai mulți copii, ducând o viață mai libertină, normală pentru acea perioadă.
Conform scrierilor istorice, Mircea a avut următorii copii: Mihail I, Radu Praznaglava, Alexandru Aldea, Vlad Dracul, Ana (căsătorită cu marele celnic Radić) și încă o fată, Arina. Istoricii susțin că a mai fost încă un fiu, necunoscut, care a fost luat ostatic de turci în 1417.
Un lucru pe care, probabil, nu multă lume îl știe Vlad Dracul a fost tatăl lui Vlad Țepeș. Drept urmare, Mircea cel Bătrân a fost bunicul lui Vlad Țepeș.
Mircea cel Bătrân însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă cu timpul odată cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial. Supranumele „cel Bătrân” era dat, potrivit cancelariilor medievale, primului domnitor cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea.
În timpul domniilor lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere din istoria sa. Sub conducerea sa, țara se afla într-o continuă dezvoltare, iar acesta a ajutat la consolidarea economiei, armatei, administrației și Bisericii. Rezultatele obținute i-au permis să reziste tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării și să stăvilească forțele otomane aflate în plină expansiune în Balcani.
Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului, se arată într-unul din textele istorice.
În timpul conducerii sale, domnitorul a realizat mai multe alianțe externe pentru a păstra cât mai mult independența țării. Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Mănăstirea Cozia, la 4 februarie același an.
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
– Tu eşti Mircea?
– Da-mpărate!
– Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
– Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război. (Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu)
Foto: Wikipedia
